Gopo 5: cronica din fata tv-ului

Fata de evenimentul de anul trecut, gala de anul asta a aratat ceva mai bine. Habar n-am cum a fost la fata locului, eu scriu doar de ce s-a vazut pe micul ecran. Mai e mult pana sa ajunga sa arate ca un eveniment glamouros, dar si industria romaneasca de film mai are mult pana sa ajunga cu adevarat industrie.

Din pacate, dincolo de introducerea asta, vin reprosurile. Evenimentul a fost iarasi prea lung... cineva trebuie sa le spuna oamenilor ca ochiul duce cel mult 2 ore. Atat! N-a avut stralucire, iar uneori cadrele luate din sala au fost complet neinspirate. Sa le comunice cineva distinsilor invitati ca sunt filmati in permanenta, iar reactiile lor se vad pe micile ecrane. Iarasi trist ca pe langa Andi Moisescu nu s-a gasit o gazda de gen feminin. N-am nimic cu omul, a fost ok, dar... un pic de ping-pong n-ar fi facut rau nimanui, iar o aparitie hot nu strica la asa un eveniment. O buba mare a fost cu microfonul amplasat pe scena. Multi nu stiau sa-l regleze sau erau prea emotionati sa o faca, asa ca am vazut tot felul de pozitii chinuite. Altadata poate gasim un microfon wireless, zic.

Desi ne laudam cu 56 de filme in competitie, batalia adevarata s-a dus intre vreo 8-10 filme, iar la unele categorii acelasi om avea cate 2 nominalizari. Asta arata cat de subtire e de fapt industria. Din pacate au fost filme din care am vazut secvente alese complet neinspirat si alte filme din care n-am vazut scene cursive, ci pur si simplu imagini din trailer. Rusinos.