Black Swan
Natalie Portman a facut balet de la 4 la 13 ani. Arata sublim, joaca incredibil, a fost alegerea perfecta pentru Black Swan. Punct. De fapt doar virgula, fiindca aici poate incepe o discutie lunga despre sansele pe care le are la un Oscar. Are o nominalizare pentru rolul secundar din Closer, 29 de ani si 3 titluri comerciale pe cale de aparitie – No Strings Attached, Your Highness si Thor. Pe Kidman am vazut-o deja in Rabbit Hole si foarte probabil va prinde o nominalizare. La fel de “sigure” par sa fie variantele Halle Berry (Frankie and Alice) si Anette Benning (The Kids are Alright). Portman a prins un an foarte greu, nu cred ca va pleca acasa cu statueta.
Revenind la Black Swan… pentru mine e un film cu mixed feelings. Nu ma omor dupa povestile din lumea baletului, sunt cam pretentioase. Personajul principal functioneaza insa foarte bine la nivel psihologic (perfectiunea, controlul, tulburarile somatice), alunecarea intr-o chestie cu adevarat bolnavicioasa, cu granite incerte intre real si imaginar imi place. Totusi e ceva ce ma roade. Am tot timpul senzatia ca maestrul papusar (Aronofsky) forteaza. Exagereaza cu filmatul in oglinda. Sigur ca sala de balet inseamna oglinzi, dar liftul, metroul, baia... totul e invadat de oglinzi. Inteleg mesajul, dar el ajunge sa se toceasca atat de rau. Apoi urmeaza dihotomia alb-negru dusa pana in cele mai mici detalii. E prea mult. Ma uit in urma si imi amintesc cat de subtil lucra in The Wrestler si Black Swan pur si simplu nu e tot acolo.
Comments