Baran

Multipremiat in festivalurile din toata lumea, scenaristul si regizorul Majid Majidi ofera cu Baran o poveste de dragoste atipica. In peisajul santierelor iraniene, saracacioase si martore ale muncii grele, un pustan localnic teribilist a la Chaplin descopera o fata afgana deghizata in baiat. Glumele de autobaza si imbrancelile lui se transforma rapid in cautari furisate, gesturi marunte si fugi. O iubire careia ii e interzis sa capete propria voce (la propriu! Baran nu scoate un cuvant tot filmul) pe fundalul crizei refugiatilor afgani fugiti din calea invaziei rusesti. Suntem la inceputul anilor '80. Desi uneori cade in pacatul de a fi prea evident in simbolurile pe care le ofera privitorului, Majidi ma castiga pana la final cu unul din trademark-urile sale: cadrele fixe, largi, luate de undeva de sus, care se golesc de putina prezenta umana...

PS. Trailerul de pe youtube, executat de distribuitorul Miramax, e o reducere a filmului la sabloanele americane. Filmul e mult peste trailer.