DMovieblog

Cele mai mari tepe pe 2010 le-am luat cu Couples Retreat - pe care n-am putut sa-l duc pana la capat, The Last Airbender - Shyamalan care isi amana a n-a oara revenirea la filme bune si Cop Out - in care scenaristii si Bruce Willis s-au intrecut in a arata lumii cat sunt de plictisiti si plictisitori. Cele mai bune vazute in 2010 au fost: Inception - absolut mindblowing, Up in the Air - scenariu brici si febletea pe anul asta Vera Farmiga, City Island - comedie la superlativ, Un Prophet - creme de la creme in zona euro si Shukar Collective Project - docu produs de hbo Romania.

Ce se intampla cand Sean Ellis se hotaraste sa ia un scurt metraj de un un sfert de ora nominalizat la Oscar in 2004 si sa-l lungeasca la aproape 2 ore de film? Cam asa se explica trista existenta a lui Cashback din 2006. Un American Pie pentru intelectuali cu iz british care ajunge mai repede decat ati zice "bollocks" in balarii. Filozofiile despre timp sunt repetate in bucla, comedia lipseste zeci de minute si cand vine e jenanta pentru pretentiile filmului, momentele psihanalitice l-ar face pe Alexander Portnoy (eroul scris de Philip Roth) sa zambeasca amar, iar anumite secvente exista pur si simplu ca sa umple timpul. Nici actorii nu aduc vreun plus, iar finalul e rasuflat in cel mai neoriginal mod posibil. Pierdere de timp.

Multipremiat in festivalurile din toata lumea, scenaristul si regizorul Majid Majidi ofera cu Baran o poveste de dragoste atipica. In peisajul santierelor iraniene, saracacioase si martore ale muncii grele, un pustan localnic teribilist a la Chaplin descopera o fata afgana deghizata in baiat. Glumele de autobaza si imbrancelile lui se transforma rapid in cautari furisate, gesturi marunte si fugi. O iubire careia ii e interzis sa capete propria voce (la propriu! Baran nu scoate un cuvant tot filmul) pe fundalul crizei refugiatilor afgani fugiti din calea invaziei rusesti. Suntem la inceputul anilor '80. Desi uneori cade in pacatul de a fi prea evident in simbolurile pe care le ofera privitorului, Majidi ma castiga pana la final cu unul din trademark-urile sale: cadrele fixe, largi, luate de undeva de sus, care se golesc de putina prezenta umana... PS. Trailerul de pe youtube, executat de distribuitorul Miramax, e o reducere a filmului la sabloanele americane. Filmul e mult peste tra...

Sondajul cu cel mai cool actor in rol de orb a expirat. A fost o falsa batalie, pentru ca Al Pacino si al sau Frank Slade n-au avut competitor, adjudecandu-si mai mult de jumatate din voturi. E si greu cu sa te pui cu Scent of a Woman - castigator de 5 premii Oscar. Asa ca am zis sa punem de un sondaj altfel. Frumusetea vinde cel mai bine, dar talentul inca n-a sucombat. Exista actrite care nu arata... ca scoase din reviste, dar apar in zeci de filme, strang carute de premii si aprecierea publicului de peste tot din lume. Si, da, arata... altfel. Prima propunere e Ling Bai. Chinezoaica renegata de propria patrie pentru rolul din Red Corner, ar putea probabil sa arate ca o fata normala. Doar ca felul in care se imbraca, se machiaza, isi aranjeaza parul... o fac de cele mai multe ori sa apara ca o ciudata. Urmeaza scotianca Tilda Swinton. Oscarizata deja pentru un rol secundar in Michael Clayton, femeia asta e pur si simplu out of this world. Are niste trasaturi atat de diferite, incat r...

Drama semnata de Catherine Corsini spune o poveste veche de cand lumea si pamantul: o ea casatorita, cu 2 copii, genul mic burgheza, se indragosteste fulgerator de un el sarac lipit. Restul povestii curge intre scene de pasiune si scene de gelozie catre un final oarecum cunoscut: stim din prima secventa a filmului ca treaba se va incheia cu o impuscatura. Dincolo de plotul din categoria recycle bin, Partir nu arata rau deloc, iar adevaratul atuu e Kristin Scott Thomas care isi duce rolul impecabil.

Uitati de Lumea Vazuta de Ion B. Adica n-o uitati, dar pregatiti-va pentru ceva si mai bun. Tot de la hbo, dinaintea Lumii vazute de Ion B., vine un documentar absolut special - The Shukar Collective Project. Despre cand drum and bass-ul de Bucuresti a intalnit tigania talentata muzical. Doua lumi intrate intentionat intr-o coliziune controlata sortita esecului pentru ca pur si simplu functioneaza dupa legi diferite. Mixul asta unic a nascut totusi 2 albume si a produs evenimente reusite - e drept ca mai mult prin lume decat pe acasa. Experiment social, muzical si cinematografic din care intelegi mai mult decat din 100 de programe facute pe tone de bani europeni. Si filmat g-e-n-i-a-l. Mea culpa ca l-am vazut asa tarziu.

Datingul romantic din Hitch + sexul din Wedding Crashers + personajele "scrantite" a la Heartbreak Kid = Good Luck Chuck. O reteta deloc originala in care au fost mixati ca sa iasa banutii la box office Dane Cook si Jessica Alba. Nu conteaza ca intre ei e o diferenta de vreo 9 ani, la Hollywood operatiile estetice si cabina de machiaj sterg lejer diferentele astea. Un succes total pentru primele intalniri cand nu poti (inca) sa-i marturisesti ca ai o slabiciune pentru filmele de groaza japoneze sau cinematografia ruseasca. Ha-ha.

Daca treceti zilele astea prin centru gasiti o expozitie de caricaturi. Printre politicieni, scriitori, vedete si sportivi o sa gasiti si niste actori. Cristi, nu te ingrijora daca nu-i recunosti pe cei de mai jos, au vina de a fi francezi.

5 lei cheltuiti inspirat pe un disc din gramada de solduri acum vreun an, rastimp in care discul si-a asteptat cuminte randul. Sub 2 mii de voturi pe imdb pentru un titlu care n-a prins decat o lansare pe dvd. Habar n-am de ce. Avea nume - irlandezul Cillian Murphy nu e un neica nimeni, iar Lucy Liu e vedeta in toata regula - si avea o poveste de dragoste simpatica. El e un old movies buff, un soi de Rob Gordon din High Fidelity dus in cinematografie, proprietar de mic magazin de inchiriat filme caruia ii trece pragul... o domnita trasnita, care prefera scenetele adevarate statului pe canapea. Relaxat si surprinzator daca n-aveti pretentii.

Festivalul filmului francez a ajuns la editia 14. Treaba se lanseaza la apa in seara asta. La Studio se vor concentra lung metrajele - anul asta vine cu panoramele Romain Duris si Alain Corneau, iar la Elvira Popescu documentarele... Programul complet aici.

M-am bucurat cand l-am vazut pe Machete, acum vreo saptamana, ca n-am dat banii pe bilet la cinema. Nu ma intelegeti gresit, e ok pentru mintea unui pustan teribilist – gagici misto, puscoace babane, macel sanatos, niste masini… Adica fix ce si-a dorit Robert Rodriguez – un fel de pizza suprema a filmului B. Trejo e la fel de expresiv ca un Terminator – nu degeaba a stat toata viata in roluri decorative de mexican tatuat care scrasneste din dinti. Michelle Rodriguez a dat jos niste kile si arata mai bine ca Jessica Alba cu bandana de pirat. Seagal face un rol de bad mazafucker, iar castul e completat de o serie interminabila de actori cunoscuti, cu sau fara staif - De Niro, Lohan, Fahey, Johnson… veniti sa participa cu cateva replici la un plot care se vrea despre politica si emigranti (vezi tam-tam-ul recent din statul Arizona), dar de fapt livreaza o poveste deja obosita despre razbunare. Din pacate, iarna nu-i ca vara, iar Rodriguez nu-i Tarantino. Apropo de Tarantino, el a anuntat ...

Exista un risc sa asezi pe hartie impresiile despre un film la "prea cald". In cazul lui 28 Days Later... mi-l asum. Nu vazusem pelicula semnata Danny Boyle pana azi fiindca tot timpul am avut senzatia ca e un horror. Probabil asa au incercat sa-l marketeze ca sa faca bani la B.O. Si cum nu ma omor dupa gen, am dat skip. Tocmai am terminat de vazut filmul. Si nu pot sa zic decat: wow! Nicio legatura cu horror-ul in acceptiunea lui de la Hollywood, pe cuvant! In schimb o simfonie intunecata despre conditia umana, mai aproape ca filozofie de Dogville. Brutal pentru ca instinctele se busesc inevitabil de peretii stramti ai custii civilizatiei, tulburator prin simbolurile de care nu face parada si schizoid - nu face altceva decat sa ne aseze in fata o oglinda, noi suntem schizo! - 28 Days Later n-a presupus nici megabuget, nici megastaruri (sa zicem ca Cillian Murphy e o jumatate de star), in schimb a reusit sa transmita un mesaj. Exact cum fac si personajele principale in finalu...

Sa faci un top de filme, unul general, e ca si imposibil - inseamna sa compari mere cu pere cu gutui cu... Un top specific - de ex. cele mai bune 10 filme despre baschet - se mai poate face, dar si acolo sa spui asta e cel mai bun film despre baschet suna cam aiurea. Am cautat o varianta in care sa nu exista ierarhii si care sa includa senzatia de calatorie prin lumea filmului. Am facut asa: am luat o harta de metrou - in original ea apartine orasului Sankt Petersburg, am sters toate denumirile originale si am regandit cele 4 linii de metrou ca treceri intre genuri de film incercand sa aleg variantele care sa nu zgarie creierul. Cea mai simpla e linia verde - ea are un capat in filmul documentar si celalalt capat in drama. Cea mai complicata e linia rosie - incepe cu genul horror, trece prin mystery si thriller, vireaza in crime, apoi in fantasy si termina la celalalt capat cu animatia. Linia albastra e dedicata comediei, filmului musical si genului romance. Iar cea portocalie include...

Al doilea lung metraj semnat de Ben Affleck are cateva puncte in comun cu primul (Gone Baby Gone). E tot o poveste bostoniana si tot dupa un roman semnat de Aaron Stockard. Cu The Town, Affleck isi propune doua lucruri. Primul e sa spuna o poveste cu baieti rai de origine irlandeza care sparg banci si agenti federali chititi sa-i dovedeasca indiferent de mijloacele folosite. Chestie care ii iese bine. Ritmul e bun, actorii merg manusa impreuna, filmul livreaza un amstec de tensiune si actiune chit ca mai ridici spranceana la cate o faza usor nerealista (toata combinatia lui cu managera de banca are hibe severe de logica). La totale insa, fimul e suficient de comercial si previzibil cat sa iti ia ochii. D-aia se si vinde asa bine pe lumea asta. Foarte frumos! La un nivel mai inalt, Affleck mai are o dorinta: sa radiografieze stilul de viata al gangsterilor din Charlestown... Aici regizorul scenarist si actor principal, incurcat in atatea roluri, nu reuseste decat partial. Portretele gen...

Asa cum cei de la Top Gear au poposit in Romania, s-au dat pe Transfagarasan si au ramas impresionati, am descoperit involuntar un episod din Amazing Race cu tarisoara noastra draga. E vorba de sezonul 14, episodul 3. Bref despre AR: Showul castigator de 8 ori al Emmy-ului presupune 11 echipe formate din 2 persoane pe care le leaga o relatie si care alearga de nebune in jurul lumii trecand prin diverse probe concurand pentru premiul final de 1 milion de coco si ferindu-se de ultimul loc in etapa care te trimite acasa. Episodul romanesc a fost unul bland (ca sa vedeti unul cu adevarat dur cautati-le pe cele cu India). Echipele au luat cuminti taxiurile Fly de la Otopeni si s-au dus spre Lia Manoliu. Un singur taxi i-a lasat pe niste oblici pe santierul viitorului stadion, restul s-au dus unde trebuia. La sala de gimnastica a fost Road Block-ul editiei. Unul dintre coechipieri si-a pus "costumul de Nadia" si a trebuit sa execute cateva elemente de dificultate medie la sol, barn...

O faza hilara din P, T and A din 1987 cu Steve Martin si John Candy, regia si scenariul John Hughes. O sa va ajut eu cu numaratoarea: sunt 18, un nimic pentru zilele noastre, dar probabil un mic record pe vremea aia.

In 9 ani de cand franciza lui produce tone de bani, am ajuns sa asociez acronimul HP nu cu ditamai compania Hewlett Packard, ci eroul-vrajitor Harry Potter. N-am fost niciodata fan, dar intr-un fel sau in altul am ajuns sa vad toate filmele de pana acum, asa ca imi permit sa am si eu niste impresii. Prima e ca oamenii sunt precum cateii. Sunt frumosi cand sunt mici, dar asta nu-ti garanteaza ca vor fi frumosi si cand se fac mari. Din simpaticii care debutau cu Piatra Filozofala au ajuns acum pe ecran niste tineri... uratei. Cel mai rau arata Ron - zici ca e un betiv in devenire. Apoi... imi pare rau ca s-a dus Hogwarts-ul. Sigur ca eroii s-au facut mari si acum pot lua lumea in piept, dar scoala aia era un prilej pentru momente ghiduse si relaxate. Deathly Hallows 1 devine mai tenebros si mai apasator decat toate HP-urile de pana acum. Pe alocuri devine action in toata regula. Nu e rau, te baga bine in stare, doar ca eu sufar de nostalgia Hogwarts.