Red Cliff

Din start va spun ca am vazut varianta pentru Vest – adica 148 de minute comprimand primele 2 parti din Red Cliff. Chinezii la mama lor au vazut cam de doua ori mai multe minute. Cu siguranta asta e motivul pentru care in primul sfert de ora am avut senzatia ca cineva se grabeste tare de tot si ma ia de prost. Personajele sunt introduse ca la scoala, iar expozitiunea e trasata brutal. Rusinica...

Dupa ce in 1992 John Woo s-a carat din China Mama sa faca film la Hollywood, unde si-a facut un nume cu action packuri (Face/Off, MI:2, Paycheck) si si-a umplut buzunarele golindu-si vitalitatea, iata-l reintors la obarsie, acolo unde (surprize, surprize!) banul e gros zilele astea, iar statul investeste serios in cinematografie. Cu atat mai mult intr-una nationala. Desi initial batusera palma cu Chow Yun-Fat, s-a tras cu Tony Leung. Si, pentru cat de grandios e filmul, parca e o lipsa de stardom in Red Cliff. In fine… Cum unii au Termopile, Troia, Constantinopole, Ziua D sau Rovine, asa au chinezii batalia de la Red Cliff si istoria celor trei imparatii.

Filmul in sine (nu mai iau in seama inceputul) e un epic grandios. Armata chineza i-a pus la dispozitie lui Woo 100.000 de soldati pe post de figuranti, omul si-a facut coregrafii complexe si le-a imbinat cu niscaiva CGI. Asa ca nu e de mirare ca totul arata foarte bine. Se bat pe pamant, in aer si pe apa. Povestea e clasica si filmul reuseste sa acopere lupta pe mai multe paliere. De departe cel mai interesant e cel strategic. Tacticile complexe folosite, incercarea de a ghici pasul urmator al adeversarului, spionajul si contraspionajul, intoxicarea lui cu informatii false, darurile otravite, inclusiv femeia (un soi de Elena din Troia in varianta oblica), elementele naturii si citirea micilor lor schimbari – adica TOTUL – conteaza in conflictul pe viata si pe moarte dintre primul ministru Cao Cao care se viseaza detronand dinastia Han si warlorzii din Sud, Est si Vest.

Ce ii reprosez e ca nu aduce nicaieri acel ceva care sa te dea cu adevarat pe spate. Nu vizual, ci ca intriga. Nicaieri nu e cu adevarat surprinzator, tradarea e practic inexistenta (chinezii nu tradau sau partidul nu poate accepta o astfel de viziune?), eroii sunt eroi 100% si pana la capat, iar raul e rau si evident va fi infrant. Prea simplist, dar cu siguranta de vazut,