The Secret Life of Words

Acelasi stil poetic pornind din titlu, aceeasi estetica cinematografica fina, aceeasi Isabela Coixet ca la My Life Without Me. Guessing game identitar intre o emigranta surda care in prima ei vacanta alege sa mearga pe o platforma petroliera si un tip care a suferit arsuri grave si e temporar orb. Ea are grija de el. Surda si orbul. Cea care nu vorbeste si cel care glumeste tot timpul fara insa sa vorbeasca. Daca My Life Without Me explodeaza din scurt - la minutul 5 stim deja tragedia eroinei, aici aceeasi Sara Polley ajunge sa se destainuie abia spre finalul filmului. E un intreg proces dublu terapeutic lent al carui climax e (din pacate) tradat de prezenta din cand in cand a unei voci de fetita care ramane pana spre final neexplicata. La totale pentru mine My Life Without Me ramane peste.


Comments

Adina ChiÈ›u said…
Si mie mi s-a parut mai bun My life without me, e mai tangibil parca, mai uman, The scret life of words aluneca usor pe panta basmului...
Dan said…
Dap. Asa l-am simtit si eu.

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Film si fotbal