O de la Origine

Cel mai recent film semnat Giuseppe Tornatore (n-a mai facut nimic de la Sconosciuta din 2006) se cheama Baaria - La Porta del Vento. De cand a deschis festivalul de la Venetia din toamna lui 2009 l-am tot cautat si, in sfarsit, am facut rost de el. Cel mai mare proiect Tornatore: s-au folosit mai mult de 35.000 de figuranti, vreo doua duzini de actori cu nume din peninsula, coloana sonora a inconfundabilului Ennio Morricone, s-a recreat pe coasta tunisiana un oras tipic sicilian replica la Bagheria, locul unde s-a nascut Tornatore. Totul pentru ca autorul sa faca ce face ce face el demult, dar ce face atat de bine. Sa spuna o poveste despre destin, sa captureze lumina si emotie pe pelicula. Sigur ca sunt teme si motive comune cu Novo Cinema Paradiso sau cu L'uomo delle stelle pentru ca Tornatore s-a intors la obarsie, la matca, numai ca accentul nu mai cade pe un personaj si pe destinul sau, ci pe un oras. Manevra e una dificila pentru scenaristul Tornatore care trebuie sa-si intinda povestea pe o perioada mult mai indelungata - asa ca are nevoie de vreo 3 generatii pe care sa le urmareasca, lucru nu tocmai simplu de facut. So... povestea din Baaria nu e la fel de lina precum cea din NCP, un minus pe care un iubitor al cinematografiei lui Tornatore il trece rapid cu vederea si care ar putea fi depasit odata cu lansarea unei variante director's cut. Sunt sigur ca Tornatore a filmat mai mult si mai rotund, doar ca durata unei proiectii in sala de cinema are si ea limitele ei.