Regizorul de colaje
Am prins in sfarsit documentarul Lumea vazuta de Ion B. O poveste de viata. Se facea ca dupa 8 clase si un liceu industrial neterminat si cu o repetentie, Ion Barladeanu a fost prins de comunisti in timp ce facea o munca privata de gropar. Cel mai naspa a fost ca cel care l-a trimis la puscarie pentru cateva luni a fost chiar tatal sau - mare responsabil in comuna natala cu colectivizarea. Dupa ce a iesit, Ion B. nu s-a mai intors acasa. N-avea motive. A ajuns sa traiasca pe strazi. Sa refuze sistemul. Nu cred ca-l citise pe Steinhart, dar solutia pe care si-a ales-o (constient sau nu) e fix in deschiderea Jurnalului Fericirii: a ales sa nu mai existe. Timp de 20 de ani cat a trait la ghena a strans reviste si fotografii pe care le-a decupat, lipit si combinat, realizand colaje. Multe dintre ele sunt explicit politice, anticomuniste si indreptate contra primului tovaras. Daca ar fi circulat pe sub mana, ar fi fost probabil unul din momentele despre care acum s-ar fi vorbit si s-ar fi facut filme. Dar nu s-a intamplat asa. Toate colajele lipite cu pelicanol s-au strans cuminti in geamantane vechi si au fost ferecate de ochii lumii. In timp ce in vest pop artul ajungea la recunoastere deplina, la noi, ascuns de zidurile regimului si de propria sa existenta, Ion B. facea acelasi lucru: crea original si autentic. Opusul formei fond, un fenomen de sincronicitate uimitor avea loc. Anii au trecut, Ion B. a imbatranit, a ramas cu tigarile si berea la pet, in comuna natala tatal si mama s-au stins, iar intr-o zi oarecare s-a produs descoperirea: un artist a adus un galerist in fata operelor complete Ion Barladeanu. Asa cum insusi galeristul o recunoaste era in fata "sfantului Graal: opere complete la cheie". Urmeaza articolele de presa, interviurile, primele expozitii in tara si afara, recunoasterea, filmul documentar, o expozitie cu Warhol... Cum e Ion B? Incantator de ironic, aspru, dar intelept, modest ca om si increzut ca artist.
Comments