(500) Days of Summer

Il intreb pe un amic daca a vazut Days of Summer. Zice ca da. Si? Mi-a placut. In mod obisnuit nu se uita decat la titluri comerciale, pe deasupra acest indie like i-a mai si placut. Si imi pica fisa: experienta de a fi parasit fara vreo explicatie e comuna pentru suficient de multa lume cat sa te implici emotional in povestea filmului. Pe scurt: el crede in dragoste si romantism asa cum ti le baga in cap muzica, filmele si cartile, in timp ce ea vine dintr-o familie divortata si ideea de cuplu i se pare respingatoare. DoS are parte de un montaj reusit - un fel de sotron relational prin 500 de casute, inainte-inapoi + replay care te impinge spre adevarurile celor doi (fiecare cu ale lui!). Incadrarea la comedy e o aiurela, iar nominalizarea la Globuri la fel pentru ca inafara de faptul ca e clar in aceeasi linie cu Little Miss Sunshine si Juno de anii trecuti, e mult mai slab decat ele si prea putin pentru tam-tam-ul creat.


Comments

Cristi Anonimul said…
Un film minunat pentru aceia dintre noi - nu dau nume - care au fost parasiti candva, determinand reactii emotionale viscerale teribile. Nu ma astept ca scriitorul de pe acest blog sa perceapa profunzimea unei asemenea creatii cinematografice. Mai bun un action cu Jackie Chan si Chris Rock.

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Film si fotbal