Niste seriale proaste

The Forgotten. Se vrea un fel de Without a Trace, dar nu ii iese deloc. Desi ideea de la care pleaca ar putea functiona - un task force care se ocupa de toti Jane Does/Joe Does, primul episod e varza. Politia pare megastupida, altfel nu se explica cum dau peste indicii Christian Slater (intr-o forma slaba) si colegii sai (interpretare jenanta). Grasutul vrea sa fie un asocial simpatic, dar nici el ca personaj nu e reusit. Finalul - modalitatea de prindere a ucigasului cade in zona penibilului. Colombo era un artist al stoarcerii adevarului, aici el pica din cer peste pseudoinvestigtori. Si tot timpul mi se baga pe gat niste motivatii absurde... Atat de slab ca nu merita sansa episodului 2.

Remake la o miniserie din anii '60, The Prisoner aduce un plot dintr-o zona la moda in zilele astea - un agent secret se trezeste pe o insula nici prea mare, nici prea mica, intr-un asa numit The Village. Suntem in zona mystery/sf. Nu mai are nume, ci un numar, iar comunitatea, desi il primeste cu bratele deschise, nu crede o iota din ce spune el despre lumea din care provine el. Mc Kellen si Caviezel sunt ok, dar dupa primul episod pur si simplu n-ai nicio tragere de ata sa-l vezi pe al doilea.


Flash Forward. Poate cel mai asteptat serial din toamna asta s-a dovedit, desi existau sperante sa nu fie asa, o clona neinteresanta. Un grup de agenti speciali incearca sa dezlege misterul unui moment de inconstienta colectiva mondiala in timpul caruia fiecare dintre noi si-a vazut viitorul. Daca din primele doua episoade treaba incepe sa se lungeasca, ceva e in neregula cu scenaristii. In plus o parte din actori joaca ingrozitor. Singurul plus e elementul surpriza. Aici insa nu poti sa stii daca la finalul unei serii/intregului serial nu o sa oftezi din cauza ca de fapt ai luat o teapa.

Comments

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Film si fotbal