Public Enemy No.1

Ultimul Michael Mann spune povestea sfarsitului lui John Dillinger. Spargator de banci cu suflet mare si succes la domnite, vanat de FBI in vremurile crizei din anii '30, Dillinger, interpretat de Johnny Depp, se dueleaza de la distanta cu agentul special Purvis (Christian Bale), insarcinat de Hoover himself sa-l termine pe cel care ajunsese sa supere presedintia, bancherii, politia si Mafia, mafie care incepuse sa gaseasca operatiuni mai profitabile si mai tacute decat jefuitul bancilor. Prima greseala e sa intri in sala si sa vrei action. N-ai sa gasesti. E mai degraba un moment de tranzitie intre western si crime in care se alearga cu cai putere si se mitraliaza in stanga si-n dreapta. Filmatul din mana oboseste, dar nu e nicidecum atat de rau pe cat vorbeste lumea. Problema e alta: ca dupa cele peste 140 de minute ajungi la final sa-ti dai seama ca nu a fost suficient. Ii lipseste ceva. Gesturile de suflet ale lui Dillinger sunt prea evidente - a se intelege grabite, perioada lui de glorie e trecuta rapid in revista, relatia cu domnita insuficient expusa... Si totusi s-au scurs atatea minute. Pe ce?... Pe detaliile epocii, pe dedesubturi politico-interlope, pe portrete ale unor personaje neimportante...