His second coming

M-am descaltat si mi-am lasat picioarele mangaiate de iarba, greierii sareau de pe un scaun pe altul, iar Leonard Cohen a aparut la fel ca prima data. Punctual, modest, cu acelasi costum si nelipsita-i palarie, batranul (are 75 de ani!) a pornit la drum cu Dance Me to the End of Love. 3 ore de concert desavarsit, cu maestrul cedand scena unor instrumentisti fascinanti, si 3 bis-uri dupa care publicul tot nu vroia sa renunte la el. Din pacate n-a mai plouat pe Famous Blue Raincoat (acolo, atunci, la primul concert, a fost ireal), dar in plus acest concert a beneficiat de Sharon Robinson, o voce inconfundabila care a stat alaturi de Cohen in ultimii 30 de ani. Am vazut oameni cu mainile impreunate ca intr-o rugaciune rostind odata cu poetul versurile din Ain’t No Cure for Love. Sau oameni care isi stergeau lacrimile din ochi ca sa nu-i piarda nicio secunda din prezenta pe scena. Pentru ca Leonard Cohen ajunge mereu la suflet.