DMovieblog

Incepe ca Desperado - I'm looking for a man who calls himself... Wo, trece in niste scene ucigatoare care aduc a Kill Bill si are momente in care zici ca e un western al zilelor noastre. Cinematografie de 5 stele - filmarile shoot out-urilor sunt panoramate mereu de undeva de sus, slow motion si fast forward din butoane, mici atingeri simbolice - cea mai clara: fotografia si, in mod neasteptat, foarte mult umor. Atat de usor inserat prin intermediul unui politist batran care e prezent la tot pasul, dar care nu intervine fiindca mai sunt doar cateva ore pana la pensionarea mult visata. Nu e un film cu poveste. E mai degraba o stare de incordare a 5 antieroi ce par sa se traga direct din samurai, un moment in care se pun lucrurile la punct intre mafioti si o frantura de istorie inaintea unui moment cheie - trecerea HK-ului dinspre capitalism spre China mama. Totul se reduce de fapt la cateva secunde - dilatate intentionat si reusit de Johnnie To pentru ca spectatorul sa poata patrund...

Desi nu e un sequel propriu-zis fiindca inafara temei "I see dead people" nu are nimic in comun cu Primul Ochi, The Eye 2 respecta regula ca o parte a doua e mai slaba decat prima. Desi incearca sa te sperie, fratii Pang nu mai reusesc sa o faca la fel de bine. Cauza numarul 1 e atmosfera. Pur si simplu nu mai e la fel de bine creata. Desi e mai dur si mai violent decat primul, la total nu iese la fel de strong. In plus finalul e slab, iar intreaga constructie e subreda: daca acceptam ideea budista enuntata in film si credem in reincarnare atunci toate zbaterile eroinei isterice sunt de pomana... adica oricum in fiecare nou nascut intra un spirit. Si atunci si filmul pare degeaba. Intrebarea e daca se merita sa mergi sa vezi si al treilea film din serie.

Thailandezii si-au tras un epic pe cinste. Adventure/fantasy pe apa cu toate ingredientele necesare: the chosen one - aici il cheama Pari, batranul intelept - White Ray, binele si raul - doua tabere din interiorul tau intre care trebuie sa alegi permanent, rivalitate, curaj, dragoste, razbunare, geniu, arme fantastice, cafteala, pirati, etc. Din pacate finalul e prea putin grandios - e o chestie valabila si pentru dubleta ruseasca de acelasi calibru Daywatch/Nightwatch. Poate ca sunt conditionat de cinematografia americana, dar parca e pe undeva natural ca finalul unei povesti sa depaseasca tot ce ai primit pana la acel punct, sa se duca peste... ceea ce aici nu se intampla. Lasand asta la o parte, la cele 20 de milioane bagate, le-a iesit un film comercial de prima mana pe care pasionatii de gen il vor aprecia in mod deosebit. Si nici seria de postere nu e rea.

Portia numarul 2 la Festasia. The Chaser sau despre cat de meseriasi si bolnavi pot fi sud coreenii. La capitolul sickness ramane totusi sub rusescul Cargo. Aici e o poveste despre un detectiv devenit pimp caruia ii dispar din fete pe mana unui serial killer pe care sistemul se dovedeste incapabil sa-l prinda, retina & condamne. Filmul penduleaza dinspre un thriller dark (poate pentru unii horror) la momente de comedie pe care romanii le inteleg foarte bine - politia e formata din incompetenti simpatici sau spagari de duzina, politicul dicteaza asupra administratiei etc... si inapoi la scene foarte dure, criminalul in serie avand o slabiciune pentru dalti si ciocane. Montat excelent - vezi momentele in care se pun in geamurile masinilor anunturile sau urmaririle sau scena pe ploaie filmata din exterior, fara sunet, din masina, in care fetita isi plange mama, iar antieroul nostru urla la mobil. Jucat fara cusur. Iti ramane in cap. Ore in sir.

Adica The Eye .  Originalul oblic dupa care americanii si-au facut varianta lor cu Jessica Alba in rol principal ceea ce a facut ca varsta publicului target sa scada sub 15 si ei sa-l produca ca atare - rated pg-13. Prima proiectie la Scala in Festasia . Ceva lume, vreo 80 de suflete. Un start intarziat si cateva vorbe din partea organizatorilor. Of course , vesnica cohorta de critici de film care se invart in zona ca o armata de termite dornica sa descopere daca e rost de o ciuguleala.  Proiectia incepe cu un scurtmetraj foarte tare cu un bucatar care e dispus la orice sacrificiu ca sa-i iasa bine reteta. Habar n-am cum ii zice. Dar foarte tare. Trecem la The Eye . Cu care fratii Pang fac o treaba decenta. Dupa un generic foarte misto vine o pelicula care reuseste sa surprinda de cateva ori, sa se tina departe de clisee, sa creasca lent, dar corect ca stare, sa aibe mici paranteze psihologice ca sa nu ajungi in ceata, vreo 2 poante reusite si un final foarte bun. De ra...

DVD cumparat din Praga acum un an si jumatate, evitat in repetate randuri pentru ca pe coperta lui troneaza o limba mare care nu pare sa se simta prea bine, adica e taiata. Asa cum esti avertizat din start (cand ti se ofera cheia vizionarii) urmeaza o combinatie de motive marca Edgar Allan Poe si de teme de-ale marchizului de Sade . Un tanar cu un look a la Cartarescu viseaza ca e luat in camasa de forta. Cand se trezeste, camera lui de han e distrusa si un marchiz ii sare in ajutor si plateste daunele. Cei doi pleaca impreuna si cum-necum ajung la un sanatoriu de nebuni unde Cartarici mic pune ochii pe o demoiselle despre care si marchizul si directorul spitalului il avertizeaza ca e o nimfomana vicleana. Desi o vede partasa la un soi de procesiune religios-s*xuala de buna voie, fata il convinge ca in pivnite sunt inchisi adevaratii gardieni si directorul. Cum nebunii fac tot ce vor in sanatoriu, iar teoria tratamentului prin libertate totala a doctorului pare bizara, omul mer...

Lume, lume, hai la film oblic! Vineri, 19 iunie, incepe a patra editie Fest'Asia . Thailandezarii, chinezarii, japonezarii, coreenisme... pe alese. La tiff am vazut Chocolate , dar acum a venit vremea lui Queen of Langkasuka . Pe langa asta sigur bag niste scurt metraje. Yummy. Se pot cumpara pass-uri pentru cate 10 intrari de pe bilete.ro. Mai multe detalii pe site-ul mama http://festasia.ro/ . Si, foarte inspirat, se fac proiectii in timpul saptamanii de la 19.30 si 22.00 asa ca... e timp berechet de stat cu ochii pe ecran. 10 zile, suficient cat sa ti se alungeasca ochii. Mai jos afisul festivalului si trailerul de la Queen of Langkasuka .

Suma de 7 scurtmetraje care graviteaza in jurul copiilor si a problemelor cu care se confrunta ei in lume. De la Africa violenta in Tanza ( Mehdi Charef ) la copilul bolnav de HIV dintr-o suburbie americana in Jesus Child of America ( Spike Lee ), de la ritmurile balcanice in care copilul e instrumentul furtului in Blue Gypsy ( Emir Kusturica ) la discrepanta bogatie - saracie din Brazilia in Bilu e Joao ( Katia Lund )... Desi uneori cade intr-un emotional extrem - cred ca Spike Lee atinge maximul la capitolul dramatism, iar John Woo in Song Song and Little Cat maximul de neverosimil, colectia are cateva plusuri extraordinare - sunt scene care iti raman in cap zile intregi: furtul din gara la Kusturica - mama, ce aproape e de Romania zilelor noastre!, trecerea fantastica dinspre adult spre copil si inapoi din Jonathan ( Jordan si Ridley Scott) - filmata absolut senzational, momentele suprarealiste ale copilului care se joaca cu umbre si care se da de unul singur intr-un ...

Film cu aere spaniole, regizorul Juan Carlos Fresnadillo are la activ o nominalizare la Oscar pentru un scurtmetraj din 1996, facut cu bani putini - lucru care se vede de la o posta, nu tu coloana sonora, nu tu figuratie, dar cu o premisa interesanta.  Sa zicem ca norocul fiecaruia dintre noi e un bun personal cuantificabil, un bun pe care il putem pierde in anumite circumstante, mentine sau inzeci atunci cand luam norocul altora asupra noastra. De aici mai e doar un pas pana la o lume speciala, a celor norocosi, in care se tin tot felul de competitii si in care parintele suprem al norocosilor e un evreu interpretat de Max von Sydow . Are stantat pe brat numarul de inmatriculare din lagar si a fost singurul care a supravietuit dintr-o tabara de concentrare. Celelalte personaje, care aspira intentionat sau nu la scaunul lui, sunt un hot marunt, singurul supravietuitor al unui accident aviatic teribil, o politista care si-a vazut sotul si fetita murind langa ea intr-un accid...

Nu dati cu pietre nationaliste, suna mai bine in engleza decat in romana. Sa va zic de unde am pornit: ma uitam la un episod din Dexter si un personaj explica ce este rodeo s*x. I-o pui pe la spate, te asezi cat mai sigur si intre doua onomatopee strigi numele fostei tale prietene. Ce urmeaza este rodeo s*x. Si m-am intrebat ce alte chestii mai gasesti prin filme. Sa vedem... Pozitia 6. M*sturbarea Stiti cum da Iliescu din mana la discursurile pe care le tine? In materie de s*x ar putea sa ii fure slujba Irinei Palm . Batranica traieste intr-o suburbie linistita a Londrei si se angajeaza downtown intr-un s*x club atunci cand are nevoie de bani. Intamplarea face sa-si descopere chiar un talent deosebit. Freaca sculele unor barbati pe care nu-i vede niciodata. Se ajunge inclusiv la o inflamare a articulatiilor incheieturii mainii si la oripilarea vecinelor barfitoare venite in vizita la ceaiul de la ora 5. Cu adevarat funny. Pozitia 5. The F*ck Buddies In sezonu...

De multe ori oamenii isi conditioneza fericirea si de cele mai multe ori si-o conditioneaza de bani, bani care inseamna case, masini, conturi, toale de firma, iesiri de fitze... Alteori si-o conditioneaza de un partener de cuplu ideal, de jobul perfect si asa mai departe. Rationamentul fundamental pe care functioneaza suna cam asa: daca as avea (mai mult) X, atunci as fi (mai/cel mai) fericit.   Profesorul meu de matematica din liceu ar descrie logica de mai sus drept gaunoasa. Sigur ca vei fi fericit cand le vei avea pentru ca le ai, dar nu vei fi fericit si punct. Fericirea se va masura in nanosecunde. Casa o sa aduca nevoia unei asigurari, masina pe cea a unei revizii, conturile... noi conturi, partenerul un lifting facial sau intelectual... E un carusel care se invarte la nesfarsit. Si din care de cele mai multe ori ajungi sa fi aruncat la un moment. Sunt putini cei care rezista pana la finalul vietii lor in sa. Traiesc fericirea sarind din nanosecunda in nanosecunda, dar ...

Inceputa cu One Shot . Danezii au tras dintr-o bucata de la 5:58 la 7:12 intr-o dimineata de iunie. A iesit un film experiment, caruia nu poti sa-i iei autenticitatea, dar care te plictiseste dincolo de limita care inseamna somnolenta. Story-ul cu tipa de 27 de ani care face video chat in Copenhaga care se intoarce la maica-sa cu noaptea in cap ca sa o intrebe cine e ta-su si sa se contreze cu ea pe teme existentiale... nu prea convinge. Criticii de la festivalul de la Moscova l-au premiat, ceea ce ma face sa cred ca la ei se bea multa, multa, multa votca. Si le plac experimentele. Bifez de ocolit. Runda 2 cu Mar Nero . Doroteea Petre - cateva kilograme in plus, dar aceeasi ochi, acelasi chip, e o romanca plecata de la Sulina si ajunsa in Italia unde are grija de o batrana. Baba nu se da usor pe brazda, dar pana la urma ajunge sa faca o calatorie in Romania atunci cand Adrian, iubitul Angelei (Doroteea) se da la fund. E o poveste cu iz prietenesc - nu toti romanii au plecat la...