Karakter si Jacquou le croquant

Traim vremuri tulburi. Cica produsele care se vand bine sunt ciocolata - antidepresiv dovedit, mancarea de tip fast-food - ieftina si buna ca tine de foame, prezervativele - nu e timpul pentru o gura in plus de hranit daramite pentru taxe scolare, romanele siropoase alde Harlequin - probabil cea mai ieftina cale de evadare mentala pentru cei fortati sa ramana pe acasa din motive exterioare lor, semintele de plante agricole si uneltele de gradinarit - cei mai activi se gandesc la solutia autosuficientei si xanax-ul - un soi de ciocolata mai scumpa de pe urma carora traiesc giganti farmaceutici care taie costurile trimitand in somaj oameni care se vor indrepta tot catre produsele de mai sus. Adaptat, am combinat si eu 2 filme in aceasta superoferta: o intrare pe blog, doua pelicule.

Prima. Karakter. Oscar in '97 pentru film strain. Olandez. Prea intunecat pentru gustul meu. Aproape didactic construit din punct de vedere psihologic - dar parca cu atat mai nereusit din punct de vedere emotional. Drama de familie.

A doua. Jacquou le croquant. Am dat copy-paste la titlu ca sa fiu sigur ca nu busesc vreo litera. Francez. Filmat la Buftea. Deci se poate. Vizual cuceritor. Poveste clasica: copilul unor tarani care si-a vazut parintii murind din cauza unui nobil jura sa se razbune. Ajuns adult e prins intre dragostea pentru o tipa de aceeasi conditie ca el si atractia pentru fiica nobilului. Aventuri in cheie minora.