Nae Bassarabescu - intaiul chioscar al neamului

Nae Bassarabescu a inceput sa lucreze la saptesprezece ani intr-un post de copist la tribunal, a urcat ca sef de sectie la Ministerul Cultelor si s-a dedicat muncii de redactie la Trompeta Carpatilor si Poporul. Inafara de atacurile la Eminescu si Maiorescu (pe care l-a poreclit Muierescu), ar fi ramas un birocrat oarecare si un colectionar modest de opere de arta si piese numismatice, daca... ar fi existat deja chioscurile de ziare. Dar ele nu existau in Bucurestii anilor 1870. Ziarele erau distribuite fie prin posta - ceea ce facea ca ele sa ajunga cu o zi intarziere si in conditii din cele mai jalnice, fie prin distribuitorii proprii, mai ales copii, care umpleau cu strigatele lor strazile centrale. Si incercand sa foloseasca avantajul prospetimii (spre deosebire de posta) ei nu conteneau sa anunte - Ia Romanul de maine! Ia Telegraful de maine! Nae Bassarabescu vazuse chioscurile in drumurile sale la Paris si cand la putere a ajuns partidul pe care il slujise a primit drept rasplata concesionarea infiintarii unui chiosc de ziare. Locul ales era cel cu vadul cel mai bun - coltul Podului Mogosoaia cu Bulevardul Academiei. In mai putin de un an, un geaman al chioscului a aparut peste drum, iar Bassarabescu s-a ingrijit sa obtina o concesie pe termen lung - 7 ani. Era de bon-ton sa cumperi un exemplar din gazeta favorita, strans in sase, numai bun de pus in buzunarul hainei, lasand sa se vada titlul. "Infiintatorul chioscurilor" asa cum se autodenumea a incercat sa obtina o noua concesiune pe 5 ani pentru instalarea a 10 chioscuri de ziare. Dar lumea mirosise deja ca e rost de profit. Asa ca in sedinta consiliului i s-a refuzat oferta, alegandu-se un concurent ale carui interese politice erau apropiate de cele ale consilierilor primariei. La incheierea celor 7 ani din concesia initiala Bassarabescu a cerut aceluiasi consiliu prelungirea contractului. Apele politicii erau deja prea tulburi pentru ca "norocosul" Bassarabescu sa-si duca mai departe afacerea cu chioscuri. Cererea sa a fost iarasi respinsa. Aceasta e istoria intaiului chioscar al neamului.