DMovieblog

Documentarul produs de Oliver Stone in 2003 (dupa ce negocierile de la Camp David esuasera) a fost difuzat de Realitatea TV luna trecuta. L-am prins intamplator si urmarit partial. Am facut rost de el nu neaparat pentru disputa israeliano-palestiniana despre care nu vreau sa imi dau cu parerea, ci pentru niste cuvinte ale lui Shimon Peres despre negociere in general. Oliver Stone incearca sa-l aduca in concret pe interlocutorul care-i vorbeste despre mentalitatile diferite ale evreilor si arabilor. Stone ii zice: tu spui ca vrei 10, eu iti zic ca iti dau 2, ne intelegem la 6. Cum ti se pare asta? Si aici vine raspunsul lui Perez, relaxat si inteligent, care mi-a ramas in cap: "Asta e lumea bazarului. Daca vrei sa vorbim despre negociere iti voi zice atat - ai grija sa nu oferi niciodata, intreaba si asteapta ca celalalt sa ceara ceva - asta inseamna sa negociezi. Adica intotdeauna fii cel care raspunde, nu cel care initiaza o negociere. Construieste o situatie. Si...

Zis si Raspopitul sau Paracliserul, Ionita Tunsu apare portretizat in cronica vremii ca un om voinic, frumos, cu stiinta de carte si vorba placuta. Calitati care l-au impresionat si pe episcopul Ilarion al Argesului care isi dorea sa-l vada ajuns diacon. Nu se stie exact cu ce a gresit Tunsu, se spune ca n-ar fi stat departe de femei, cert e ca dupa ce a fost paracliser la Biserica Sfintii Voievozi de pe Calea Grivitei - unde a si locuit o vreme - a fugit pe meleagurile natale din Olt, in padurea Streharet. Si-a intemeiat repede o ceata si a inceput sa haiduceasca. In 1821 a devenit pandur in oastea lui Tudor Vladimirescu, iar mai tarziu a revenit la obiceiul haiduciei calcand negostorii si boierii care mergeau dinspre Craiova si Bucuresti si invers. Fiindca nu omora, nu schingiuia si lasa pagubasului bani de drum si cheltuiala, folclorul spune ca Tunsu isi gasea mereu adapost pe la sarmani si vaduve. Dar marea lui dragoste era la Bucuresti. Intr-un fund de ulita, tot pe langa Calea Gi...

Randy "The Ram" Robinson are un corp plin de urmele unor batai fake. Cum ar veni... viata e un sir de fake-uri de pe urma careia toti avem cicatrici adevarate. Cassidy are un corp beton, dar fatza ii face pe clienti s-o respinga cu textul "papusa, arati cam expirat" . Adicatelea tineretea nu e vesnica. Si el si ea traiesc tragedia neputintei - nu pot iesi din viata pe care o au. El se viseaza lucrator anonim la raionul de mezeluri, protejandu-si sanatatea subrezita de tonele de steroizi pompate de-a lungul anilor de glorie. Ea viseaza sa se mute cu fiul ei intr-un ansamblu rezidential frumusel si sa-si schimbe job-ul. Nimic nu se implineste. Nici macar impreuna, cei doi nu au nicio sansa. Drama pur sange, simpla si brutala, The Wrestler se sprijina pe 2 actori cu performante fara cusur, Rourke si Tomei , ambii nominalizati la Oscar si un final poate prea trist pentru ca sa i se ofere o sansa pe bune la cel mai bun film al anului.   5/5, senzational....

Il urasc pe Clint Eastwood pentru ca face mereu filme care sa-mi placa. Imi propun mereu sa nu se mai intample asa, l-am urat pentru ca a luat un Oscar in lupta cu Scorsese , dar mereu reuseste sa ma intoarca. E cazul si cu Gran Torino , ultimul sau western din suburbie. Povestea filmului e foarte simpla, dar e al naibii de bine scrisa, iar Eastwood insusi joaca beton. Mucalit, acid, necredincios pentru ca a vazut destule la viata lui, veteran de razboi, strans la punga, nationalist, politic incorect pana in maduva, intolerant din principiu, cu respect pentru valorile traditionale la care nu vrea sa renunte sub nici un chip - cam asa arata portretul lui Walt Kowalski . Cel mai delicios detaliu de constructie e maraitul. Apoi vine scuipatul, pe urma ranjetul si vorba suierata. Hallefuckingluja! Finalul are un singur sens... s-a tras cortina peste personajele interpretate de Clint Eastwood . E sfarsitul. Ultimul erou all american si-a lasat mostenirea "on the conditio...

Sunt doua posturi de televiziune care ar putea sa se bucure de Slumdog Millionaire - National TV, promotorul de ani buni de zile al filmului indian care s-ar putea lauda cu faptul ca genul a ajuns la recunoastere deplina (Glob de Aur in tolba si 10 nominalizari la Oscar) si Kanal D - pentru ca ar putea sa-l promoveze destept: raspuns corect - varianta D, D, D... Kanal D. Lasand gluma la o parte sa va zic ce nu-mi place la SDM . 1. Povestea cade intr-un fals total atunci cand emisiunea televizata LIVE intra intr-un break publicitar cu Jamal plecand linistit la plimbare, conversandu-se cu moderatorul...etc. No fucking way! Inteleg ca miza emotionala creste si ca se mai adauga un twist, dar e pur si simplu neverosimil si m-a scos complet din film. 2. Fratele lui Jamal, egoistul fara suflet, ajuns mafiot se da din senin pe brazda... Da, da, si porcii zboara! 3. Finalul. Preferam ca  Jamal sa dea un raspuns gresit, dar sa castige marele premiu - siguranta...

Desi suna a sindrom din medicina sau a materie studiata prin Poli, titlul postarii e acronimul lui  The Curious Case of Benjamin Button . Pe cat de lung acest titlu, pe atat de lung e filmul lui David Fincher . Daca m-as fi dus sa-l vad intr-o sala de cinema cineva ar fi trebuit sa-mi serveasca cel putin o gustare si in doua randuri sa ma intrebe daca vreau ceva de baut. Plus ca as fi deranjat randul ticsit de oameni veniti sa vada filmul cu 13 nominalizari la Oscar (nu i le-am numarat eu, am auzit-o pe IMN [Irina Margareta Nistor] la Guerilla de dimineata) pentru ca sa fac pipi. Acum ca l-am vazut cu vreo 2 pauze, in linistea propriului apartament, la o calitate sub Germania, nu pot sa mai ma plang cu adevarat de durata sa exagerata. TCCOBB e un old school movie, vrea total, se vrea grandios, traversand epoci si locuri, invartind personaje, basca un film cu mesaj. Din pacate mesajul e aratat, apoi spus direct si inca odata reluat ca sa-ti intre in cap ca poate nu inteleg...

Barcelona e un oras misto, luminos, cu locatii faine de filmare. Ii poti atasa niste solo-uri de chitara si te poti juca cu niste triunghiuri cunoscute/ascunse amoroase. Asta poate face oricine. Insa nimic din Vicky Cristina Barcelona nu tradeaza ca e un film marca Woody Allen . Treaba mirosea urat de la Cassandra's Dream , dar cu VCB e clar - Woody s-a sucit. E cuminte pana la pudic, a intrat la cura de umor si latura existentiala e subtire rau. Primele 40 de minute sunt slabe, apoase, curg relativ usor, dar in gol... Apoi se produce un miracol fara vreo legatura cu Woody... Apare Penelope Cruz . Si femeia cu sange latin + personajul artistei wild/depresive pun stapanire pe ecran si pe film. One woman show care te face sa te intrebi Scarlett who? Cred ca dupa Almodovar - care a facut Volver-ul pentru Penelope, a venit randul lui Woody.  

In loc de Hugh Jackman , Mark Wahlberg si Nick Nolte - legati de proiectul Pride and Glory la inceputul lui 2002, amanat din cauza atacului de la WTC, Gavin O'Connor (regizor si scenarist) s-a ales cu o tripleta cel putin la fel de misto - Colin Farrell , Ed Norton si Jon Voight . Asta a fost marele lui noroc. Pentru ca in rest povestea nu aduce nimic nou  - dirty cops si dileme morale, incearca sa stea si pe copoi si pe familiile lor pana in punctul in care nu mai stii care e story-ul principal si care e ala secundar, incepe prea lent si decarteaza prea repede, are momente care sfideaza bunul simt si logica... La final ramai insa cu interpretarea.   2 si jumatate, acceptbil in my book.  

Parcul National Retezat a trecut de prima etapa in concursul New 7 Natural Wonders of the World. Asta inseamna ca din 216 propuneri initiale au ramas 77. Ce poti face tu? Pai in primul rand baga un vot la: http://www.new7wonders.com/nature/en/vote_on_nominees/ In al doilea rand da orice fel de impuls poti catre statul roman pentru ca oricate voturi strange Retezatul e nevoie de un comitet de sustinere care sa fie structura guvernamentala. Eu am dat un mail catre Ministerul Turismului. Aseara am vazut ca a aparut o petitie... http://www.petitieonline.ro/petitie/parcul_national_retezat_printre_cele_7_minuni_naturale_ale_lumii-p07362049.html Cateva imagini din Retezat (2007):    

Tot ce poti sa zici de rau in legatura cu ultimul film Guy Ritchie poate fi rezumat la "am mai vazut asta, tot la Guy Ritchie". Cockney, taietura specifica, replica la purtator, de data asta un tablou, nu pistoale sau diamante + niste avize imobiliare, imbarligaturi de gangsteri cu staif cu imigranti rusi cu experienta in campul muncii din Grozny , tradatori sub semnul intrebarii, golanasi de pub si o "pasarica"-avocat care se baga in seama peste tot(i). Inteleg ca nu aduce nimic nou, dar ma declar multumit. Pentru ca imi place reteta. In plus, daca tot l-am injurat pentru perioada Madonna , de ce sa nu ne bucuram ca a revenit la ce stie mai bine sa faca? Finalul pare sa ne anunte ca rocknrolla-rul va mai aparea cel putin intr-o a doua pelicula.   3 din 5, bun in my book.  

Dupa Pistruiatul un weekend in mintea copiilor cu Donkey Xote , Madagascar 2 si Bolt . Animatia spaniolilor e decenta... cam la nivelul de acum 5 ani a studiourilor americane, dar problemele Magarusului Fermecat vin din personajele fara fun (inclusiv Donkey, chiar si luat pe jumate din Shrek), din povestea pseudo-complicata fara motiv si mai ales din lipsa oricarei legaturi emotionale cu spectatorul. E o vizionare care te impinge incet si sigur spre somn. Fata de prima parte, Madagascar 2 se aseaza oarecum in ape mai familiale si familiare - Alex isi gaseste parintii in rezervatie, Melman se reuneste cu Gloria dupa momente in care a contemplat sinuciderea din cauza lui Moto Moto, iar Marty... descopera alte sute de Marty... si uite asa lumea primeste tot felul de mesaje edu si eco. Umorul fizic si fantezist ramane pe mana pinguinilor, lui King Julian si maimutelor... Animatie, coloana sonora, voci, toate la locul lor. Astept in continuare cat mai mult timp dedicat pinguinilor...

Au trecut mai bine de 35 de ani de cand in ziarul "Informatia" aparea anuntul "Centrala Romana de film, in colaborare cu Televiziunea Romana cauta baieti cu varste cuprinse intre 11 si 13 ani pentru realizarea primului serial color de televiziune". Costel Baloiu nu implinise inca 13 ani si pentru ca fimul la care vrusese sa mearga in ziua aia se anulase si-a incercat norocul alaturi de alti 9000 de copii. Si asa a aparut Pistruiatul. Acum vreun an aventurile lui au fost remasterizate si cele 10 episoade arata mai mult decat decent pe dvd. Genericul cu notatia Film Serial in Culori e mortal. Dincolo de intreaga linie ideologica comunista si de finalul oarecum absurd (eroul moare, partidul ajunge la putere, blah-blah), aventurile Pistruiatului sunt un echivalent autohton pentru Tom Sawyer. Descurcaret, fin observator, tupeist, nu prea prieten cu scoala, cu un patruped mereu alaturi, personajul si actorul te cuceresc inevitabil. Merita vazut si pentru personaje secund...

Imaginile stepei la rasarit si apus, in miez de noapte, iarna, vara, iurtele, armele, hergheliile, furtuna - toate sunt sinonime cu spiritul unui neam aspru, traditionalist, pradator si a unui simbol istoric - Gingis Han . Dupa Nomad - o concesie comerciala privind inapoi, Sergei Bodrov a facut Mongol , primul film dintr-o visata trilogie despre cel mai cunoscut han. Nu e un film pentru toata lumea - e lent si centrat pe evolutia unui personaj, punctand momente cheie din copilaria si tineretea lui. Putin vorbit si cu niste scene de lupta rare, dar de o violenta realista neobisnuita. Mongol nu se incadreaza in liniile unui epic obisnuit, insa cu filmari 100% made in Mongolia si cu un buget decent pentru ce si-a propus, e un eye candy curat. 4 din 5, excelent in my book.  

Un urs panda isi petrece 95% din timp relaxandu-se, mancand si dormind. Cam asa am procedat si eu in primele 4 zile ale anului. Zilele mele panda.   In meniu: 4400, toate cele 4 sezoane. Cam 8 ore pe zi de abilitati speciale, lupta in prezent si in viitor intre tabere adverse si promisiunea Raiului pe Pamant. Scris uneori pentru a six grader, cu episoade ratate care nu avanseaza povestea mare si prezinta doar o abilitate banala, cu 2 momente care nu sunt explicate satisfacator nicaieri, ci mai degraba lasate spre uitarea telespectatorului - cresterea brusca a Isabellei si la fel de brutala aparitie/disparitie a Lanei, lui 4400 ii ramane totusi premiza buna si, in background, cateva teme majore care m-au facut sa nu renunt la vizionare: cum va arata viitorul? cum se vor impaca stiinta si religia? etc. Bonus niste personaje misto: Maia - pustoaica clarvazatoare, Shawn - adolescentul vindecator sau Jordan Collier (J.C?!?!) - omul de afaceri transformat in profet. ...