Volumul 541
Pe 12 noiembrie 2012 inevitabilul s-a produs. Avertismentele care circulasera inca din 2011 s-au adeverit: internetul s-a oprit. Zvonurile initiale vorbeau despre un atac cyber-terorist din mai multe directii care a incetinit si blocat serverele de pe tot globul. Pana la urma s-a dovedit ca pur si simplu spatiul virtual fusese epuizat.
**
Decanul Universitatii Yale, poreclit Sforaila pentru ca reusea sa-si adoarma ca nimeni altcineva studentii la cursurile de literatura comparata si istorie literara universala, a vazut in aceasta ocazie punctul de pornire pentru proiectul la care doar visase vreme de jumatate de secol: Colectia Literara Mondiala. Cele 500 de volume selectate au inceput sa fie tiparite si vandute in librariile din intreaga lume. Circula zvonuri ca succesul ei ar fi fost mai mult decat modest, desi acum Sforaila se lauda si cu succesul comercial initial care l-a incurajat mai departe.
***
Lumea se obisnuise atat de mult sa se expime online incat nimeni nu se putea opri. Toti vroiau sa fie publicati, iar cererea pentru tipografii din partea editurilor si persoanelor fizice a explodat. Toata industria editoriala, de la biblioteci la chioscuri de ziare, a sarit in aer; cifrele de afaceri se dublau de la o saptamana la alta, iar targurile de gen erau organizate in fiecare weekend. In cateva saptamani au aparut si primele reactii. Partidele verzi si miscarile eco din toata lumea au sarit ca arse in apararea padurilor care erau taiate fara mila pentru a asigura tirajele. Se faceau calcule apocaliptice. Cele mai negre previziuni dadeau ca sigura moartea planetei in mai putin de un an.
****
Lui Sforaila i-a fost usor in acel moment sa-l atraga de partea sa pe Secretarul de Stat Mitchell. Individ cu o cultura literara mediocra (majoritatea romanelor cu care isi captusise biblioteca erau Lundlumuri de la finalul anilor '90), Mitchell s-a aratat entuziasmat de ideea Colectiei Literare Mondiale si a preluat initiativa in plan legislativ. Practic, cu Sforaila promovand beneficiile proiectului in mediile academice si cu Mitchell facand lobby in Senat si Congres, s-a trecut de la idee la actiune in mai putin de 30 de zile. Definitivarea listei s-a dovedit ceva mai dificila. A durat circa 60 de zile. S-a pornit de la termenul foarte strict al lui Sforaila - 500 de volume. La final aveau sa ajunga 540. Motivul principal a fost acela ca toate tarile care au decis in unanimitate si imediat implementarea planului literar au protestat vehement fata de selectia initiala si au dorit includerea unor volume noi in lista. Sforaila s-a tinut tare. A prezentat un arbore genealogic literar - asezase miliarde de titluri in noduri fundamentale care se inlantuiau, se apropiau si departau unele de altele. A recunoscut imediat la presiunile mediei ca ideea nu era originala, modelul pe care si-a fundamentat intreaga asezare fiind cel al cortexului uman asa cum a fost el elaborat la finalul lui 2010 de laureatul premiului Nobel, Aardt. Totusi a acceptat 40 de extra-volume fiindca miza politica devenea enorma. Nu stiu cum in acea lista de 40 de volume s-a strecurat si un Robert Lundlum... In schimb, pentru ca dimensiunile si costurile sa ramana in parametrii stabiliti, Sforaila a decis de la sine putere sa excluda toate notele explicative, prefatele sau introducerile. Stiu oameni care si-au luat in primire noua biblioteca literara in acele prime zile si care nu reuseau, desi aveau un nivel intelectual peste medie, sa inteleaga o iota din sonetele lui Shakespeare sau din omul cu sobolani al lui Freud.
*****
Planul literar Sforaila-Mitchell a devenit unic si obligatoriu la nivel mondial in cateva saptamani prin adoptarea lui de catre toate cele 276 de tari de pe glob. Tipografiile au incetat sa tipareasca orice altceva inafara celor 540 de volume incluse in Colectia Literara Mondiala. Procesele legale intentate pe rand de breslele autorilor din toate colturile lumii au avut efecte minore. La Paris zeci de autori printre care cateva nume mari (se spune ca si Rushdie s-ar fi aflat acolo deghizat inca de teama iranienilor) au fost imprastiati de politie cu un tun de apa. Tot ce au obtinut condeierii a fost ca in eventualitatea realizarii unei opere inovatoare cu teme majore ce nu pot fi recompuse din cele care fundamentau cele 540 de volume din colectie, aceasta sa devina automat volumul cu numarul 541 si asa mai departe. Se spune ca nume mari precum Barnes sau Grass ar fi murit cu masina de scris in fata chinuindu-se din rasputeri sa gaseasca acel ceva care ar fi urmat sa fie inclus in lista. Altii s-au reprofilat imediat - Coelho a devenit comenatator de fotbal. Au trecut 20 de ani si nici macar un text nu a trecut de comisia prezidata de Sforaila. Tot in acesti 20 de ani au fost inregistrate 7 incercari de asasinat ale lui Sforaila care acum, la 76 de ani, se presupune ca este cel mai bine pazit om dupa Preseditele Americii si cel al Uniunii Europene.
******
Din pacate ultimii 10 ani au fost cei mai intunecati. Am ajuns sa vad prima generatie care a crescut cu Colectia Literara Mondiala. Sunt niste tampiti. Cei mai buni recita papagaliceste texte a caror semnificatie nu o patrund. Idiotii pocesc numele unor autori de geniu de altadata in vreme ce in ilegalitate muritorii de foame continua sa scrie folosind tot felul de metode neortodoxe. Iata paradoxul acestor vremuri: creatia literara nu este interzisa explicit fiindca oricine poate propune comisiei Sforaila-Mitchell volumul 541, dar daca aceasta respinge creatia, ea inceteaza sa mai existe si nimic inafara celor 540 de volume nu poate fi publicat, distribuit si vandut legal. Politia confisca orice manuscris si autorul risca ani de arest la domiciliu. Distributia e si ea pedepsita cu amenzi severe si munca in folosul comunitatii. Autorii cauta mereu solutii. Acum 2 zile a ajuns la mine un album foto. N-am pus nicio intrebare ca sa nu atrag atentia. Cum am ajuns acasa l-am deschis. Privind fotografiile mi-am imaginat cum se chinuie autorul: foloseste vopseaua, mazgaleste peretii propriului apartament, iar apoi ii fotografiaza. Un apartament cu toti peretii, tavanul si podeaua inseamna un capitol. Apoi da pozele. Perete cu perete. Fiecare capitol presupune desigur o noua zugraveala. Cred ca are vecini care zic ca e nebun. Pentru altii probabil e doar extravagant. Strange romane si povestiri pe filme foto. Desigur ca nu le poate developa intr-un laborator oficial. Cred ca isi transform baia in camera obscura si aseaza cu grija rezultatele in albume foto. Un album foto trece neobservat intr-o lume in care toti functionarii sunt in alerta maxima dupa mazgaleli pe hartie. Si daca ar fi prins cred ca l-as scapa – in tribunal genul asta de gaselnita ar fi etichetata drept “a legal technicality” - ar primi o amenda si cu siguranta ar fi urmarit mai tarziu si verificat ca si-a abandonat placerile scriitoricesti. Zilele trecute cineva mi-a zis ca circula o geanta de voiaj kaki in care sunt bucati de paine uscata in care cineva si-a sculptat vesurile. In fiecare zi, pe drumul spre tribunal sau inapoi spre casa sunt cu ochii in patru dupa o geanta kaki.
**
Decanul Universitatii Yale, poreclit Sforaila pentru ca reusea sa-si adoarma ca nimeni altcineva studentii la cursurile de literatura comparata si istorie literara universala, a vazut in aceasta ocazie punctul de pornire pentru proiectul la care doar visase vreme de jumatate de secol: Colectia Literara Mondiala. Cele 500 de volume selectate au inceput sa fie tiparite si vandute in librariile din intreaga lume. Circula zvonuri ca succesul ei ar fi fost mai mult decat modest, desi acum Sforaila se lauda si cu succesul comercial initial care l-a incurajat mai departe.
***
Lumea se obisnuise atat de mult sa se expime online incat nimeni nu se putea opri. Toti vroiau sa fie publicati, iar cererea pentru tipografii din partea editurilor si persoanelor fizice a explodat. Toata industria editoriala, de la biblioteci la chioscuri de ziare, a sarit in aer; cifrele de afaceri se dublau de la o saptamana la alta, iar targurile de gen erau organizate in fiecare weekend. In cateva saptamani au aparut si primele reactii. Partidele verzi si miscarile eco din toata lumea au sarit ca arse in apararea padurilor care erau taiate fara mila pentru a asigura tirajele. Se faceau calcule apocaliptice. Cele mai negre previziuni dadeau ca sigura moartea planetei in mai putin de un an.
****
Lui Sforaila i-a fost usor in acel moment sa-l atraga de partea sa pe Secretarul de Stat Mitchell. Individ cu o cultura literara mediocra (majoritatea romanelor cu care isi captusise biblioteca erau Lundlumuri de la finalul anilor '90), Mitchell s-a aratat entuziasmat de ideea Colectiei Literare Mondiale si a preluat initiativa in plan legislativ. Practic, cu Sforaila promovand beneficiile proiectului in mediile academice si cu Mitchell facand lobby in Senat si Congres, s-a trecut de la idee la actiune in mai putin de 30 de zile. Definitivarea listei s-a dovedit ceva mai dificila. A durat circa 60 de zile. S-a pornit de la termenul foarte strict al lui Sforaila - 500 de volume. La final aveau sa ajunga 540. Motivul principal a fost acela ca toate tarile care au decis in unanimitate si imediat implementarea planului literar au protestat vehement fata de selectia initiala si au dorit includerea unor volume noi in lista. Sforaila s-a tinut tare. A prezentat un arbore genealogic literar - asezase miliarde de titluri in noduri fundamentale care se inlantuiau, se apropiau si departau unele de altele. A recunoscut imediat la presiunile mediei ca ideea nu era originala, modelul pe care si-a fundamentat intreaga asezare fiind cel al cortexului uman asa cum a fost el elaborat la finalul lui 2010 de laureatul premiului Nobel, Aardt. Totusi a acceptat 40 de extra-volume fiindca miza politica devenea enorma. Nu stiu cum in acea lista de 40 de volume s-a strecurat si un Robert Lundlum... In schimb, pentru ca dimensiunile si costurile sa ramana in parametrii stabiliti, Sforaila a decis de la sine putere sa excluda toate notele explicative, prefatele sau introducerile. Stiu oameni care si-au luat in primire noua biblioteca literara in acele prime zile si care nu reuseau, desi aveau un nivel intelectual peste medie, sa inteleaga o iota din sonetele lui Shakespeare sau din omul cu sobolani al lui Freud.
*****
Planul literar Sforaila-Mitchell a devenit unic si obligatoriu la nivel mondial in cateva saptamani prin adoptarea lui de catre toate cele 276 de tari de pe glob. Tipografiile au incetat sa tipareasca orice altceva inafara celor 540 de volume incluse in Colectia Literara Mondiala. Procesele legale intentate pe rand de breslele autorilor din toate colturile lumii au avut efecte minore. La Paris zeci de autori printre care cateva nume mari (se spune ca si Rushdie s-ar fi aflat acolo deghizat inca de teama iranienilor) au fost imprastiati de politie cu un tun de apa. Tot ce au obtinut condeierii a fost ca in eventualitatea realizarii unei opere inovatoare cu teme majore ce nu pot fi recompuse din cele care fundamentau cele 540 de volume din colectie, aceasta sa devina automat volumul cu numarul 541 si asa mai departe. Se spune ca nume mari precum Barnes sau Grass ar fi murit cu masina de scris in fata chinuindu-se din rasputeri sa gaseasca acel ceva care ar fi urmat sa fie inclus in lista. Altii s-au reprofilat imediat - Coelho a devenit comenatator de fotbal. Au trecut 20 de ani si nici macar un text nu a trecut de comisia prezidata de Sforaila. Tot in acesti 20 de ani au fost inregistrate 7 incercari de asasinat ale lui Sforaila care acum, la 76 de ani, se presupune ca este cel mai bine pazit om dupa Preseditele Americii si cel al Uniunii Europene.
******
Din pacate ultimii 10 ani au fost cei mai intunecati. Am ajuns sa vad prima generatie care a crescut cu Colectia Literara Mondiala. Sunt niste tampiti. Cei mai buni recita papagaliceste texte a caror semnificatie nu o patrund. Idiotii pocesc numele unor autori de geniu de altadata in vreme ce in ilegalitate muritorii de foame continua sa scrie folosind tot felul de metode neortodoxe. Iata paradoxul acestor vremuri: creatia literara nu este interzisa explicit fiindca oricine poate propune comisiei Sforaila-Mitchell volumul 541, dar daca aceasta respinge creatia, ea inceteaza sa mai existe si nimic inafara celor 540 de volume nu poate fi publicat, distribuit si vandut legal. Politia confisca orice manuscris si autorul risca ani de arest la domiciliu. Distributia e si ea pedepsita cu amenzi severe si munca in folosul comunitatii. Autorii cauta mereu solutii. Acum 2 zile a ajuns la mine un album foto. N-am pus nicio intrebare ca sa nu atrag atentia. Cum am ajuns acasa l-am deschis. Privind fotografiile mi-am imaginat cum se chinuie autorul: foloseste vopseaua, mazgaleste peretii propriului apartament, iar apoi ii fotografiaza. Un apartament cu toti peretii, tavanul si podeaua inseamna un capitol. Apoi da pozele. Perete cu perete. Fiecare capitol presupune desigur o noua zugraveala. Cred ca are vecini care zic ca e nebun. Pentru altii probabil e doar extravagant. Strange romane si povestiri pe filme foto. Desigur ca nu le poate developa intr-un laborator oficial. Cred ca isi transform baia in camera obscura si aseaza cu grija rezultatele in albume foto. Un album foto trece neobservat intr-o lume in care toti functionarii sunt in alerta maxima dupa mazgaleli pe hartie. Si daca ar fi prins cred ca l-as scapa – in tribunal genul asta de gaselnita ar fi etichetata drept “a legal technicality” - ar primi o amenda si cu siguranta ar fi urmarit mai tarziu si verificat ca si-a abandonat placerile scriitoricesti. Zilele trecute cineva mi-a zis ca circula o geanta de voiaj kaki in care sunt bucati de paine uscata in care cineva si-a sculptat vesurile. In fiecare zi, pe drumul spre tribunal sau inapoi spre casa sunt cu ochii in patru dupa o geanta kaki.
Comments