Journey to the Center of the Earth 3D

Am mers in weekend la Movieplex la Journey to the Center of the Earth. Varianta 3d. I-am promis mamei ca o duc.

 

Dincolo de faptul ca pelicula depaseste flagrant numarul de ineptii acceptabile pentru un adventure, fie el si vernian, ca e mai degraba potrivita pentru cei sub varsta scolara, ca Brendan Fraser ramane cel mai sforaitor erou de care am avut parte de multa vreme incoace si ca efectele nu sunt atat de spectaculoase ca sa merite efortul (am vazut animatii 3d de 30 de minute mult mai ofertante), am avut parte de o extrema. Din partea unor pitici, sa zic de 9 ani, care pe langa biletul cumparat in zi de weekend, deloc ieftin, se burduseau cu meniul Wall-e + portii mari de nachos cu branza picanta. In sala ii auzeai neincetat. La fiecare aparitie a unui monstru incepeau chiuielile si la fiecare rezolvare comica iti ajungeau la urechi comentariile oligofrenice. Stiu, n-am suflet, sunt si ei niste copii care se distrau. Pur si simplu mi-i imaginez un pic mai mari, dar neschimbati... si nu-mi suna bine.