Dakino 1: scurtmetraje

Colectie de scurt/mediumetraje premiate pentru regie de-a lungul timpului la DaKino. In ordine cronologica:

Dincolo (Hanno Hoffer, 1999) - reprezentare deliranta a paranoiei de la inceputul anilor '90: ungurii vor sa arunce in aer podu' pazit de cei 3 soldati si un caporal, cutia de conserve e sigur otravita, ba nu, de fapt e o bomba... oricum hai sa mai citim din Romania Mare... Umor negru-absurd. Bestial. Pelicula ingrozitor de proasta.

Corul Pompierilor (Cristi Mungiu, 2000) - tema inmormantarii, cazul Potlogea-Colibasi. Evident fiecare face ce are de facut: preotul asculta meciul de fotbal la radio, niste amici spun bancuri cu Bula la momentul de reculegere, un reporter tv local pitchuieste niste dramaturgie socrului decedatului care ii da papucii nevestii in sunetul maiastru al corului de pompieri venit sa aduca un ultim omagiu... Asa si asa.

Souffle (Delphin si Muriel Coulin, 2001) - anatomia batranetii, ultima suflare si emotiile umane. Special.

Weitzman St. 10 (Pini Tavger, 2006) - printr-un Tel Aviv pustiu, o familie de rusi cauta sa-si gaseasca locul. In rest, chestiile obisnuite: atacul aerian, gazele toxice, oameni care poarta masti si isi blocheaza geamurile... Lasati ca nici rusii nu sunt normali. Simpatic.

Felix (Andreas Utta, 2007) - Toata ordonarea asta cronologica (atat de putin caracteristica pentru mine) avea de fapt un scop ascuns: save the best for last. Povestea de dragoste dintre doi pusti despartiti...de autostrada. V-ati prins ca suntem in Germania. Nu mai dau nimic din casa, merita vazut.