Splina mea

Zilele astea ma doare splina. Sau cred ca ma doare splina. Pentru ca doamna doctor nu m-a vazut. M-a chemat la 17.15, dar am uitat sa ma duc. Intr-o lume in care doctorii flituiesc pacienti, eu am flituit o doctorita. 

Efectul secundar al durerii de splina e ca traiesc o mostra din viata unui pensionar. Nu pot sa dorm pe partea stanga. Ma misc incet. Pe trotuar ma depaseste toata lumea, lucru insuportabil pentru cineva care obisnuieste sa depaseasca. Pe trecerea de pietoni ma claxoneaza un taximetrist. I se pare ca ma lalai. Ii explic cat pot de plastic situatia, desi are si el dreptate, de la exterior probabil ca par un pinguin imperial caruia nu i se opune nici macar o pala de vant. La metrou, inainte sa cobor din tren, ma rog sa mearga scara rulanta. Acelasi ritual e valabil si pentru liftul de la bloc cu care trebuie sa ajung pana la etajul 10. Fiindca ma misc in reluare, ajung sa fiu tinta pentru tot felul de dubiosi, iar telefonul mobil sau portofelul nu mi se mai simt in siguranta prin buzunare in conditiile astea.

Abia astept sa-mi treaca durerea de splina.