Cronica de una fuga / Buenos Aires 1977

Ca sa ma razbun pe programarea lui Schimb Valutar la Cinemateca timp de o saptamana, de trei ori pe zi, in locul programului oficial anuntat - filme spaniole si mexicane cu staif pe care tineam sa le vad - mi-am pus acasa Cronica de una fuga.

Pelicula argentiniana cu ceva premii la activ la mama ei si inafara (inclusiv o nominalizare la Palm d'Or) semnata Adrian Caetano. Povestea incepe cu arestarea unui portar de fotbal anonim dupa o marturie mincinoasa a unui cunoscut care il da in gat ca facand parte dintr-o miscare de stanga care pregateste atacuri teroriste. Urmeaza portia de torturi de rigoare si un regim de detentie oarecum bizar - prizonierii sunt tinuti captivi intr-o casa obisnuita dintr-o zona populata, politica armatei fiind sa-i salte, sa scoata de la ei cat mai multa informatie, sa ii elimine (mai des) sau sa ii elibereze (mai rar). Filmat ca si cum camera de filmat respira in acelasi ritm cu prizonierii, montat agresiv, dar ca material destul de soft daca stai sa te gandesti si la istoriile altor regimuri care au calcat parca mai brutal in picioare drepturile omului.