21/07/2008
Activitatea creierului meu incepe prea devreme. Fortat de un pickammer care la 7 punct incepe sa foreze. E criza de petrol, nu stii de unde sare iepurele. Il aude tot cartierul. Primul reflex e sa inchizi fereastra. Functioneaza partial ca izolare fonica. Din pacate, dupa 15 minute o deschizi la loc. Mai bine poluat fonic, dar cu aer oxigenat.
****
Vara, 7 jumate dimineata. Dilema magarului lui Buridan. In juma' de ora pickamerul o sa taca. Nu stiu exact de ce. E demonstrat empiric, in fiecare dimineata la 8 se opreste. O fi prea cald sa se mai lucreze. Mi-l imaginez pe Dorel cum isi abandoneaza pretiosul utilaj si se retrage la umbra cu tabloidele zilei. Era o vreme cand nimeni nu credea ca mai e loc pe piata asta, Libertatea era Tabloidul si era cel mai bine vandut ziar din Ro. Punct. Acum, muncitorul nostru are in fata si Can Can si Click. Compara formele dezgolite ale fetelor de paginile 5, 3, 2...
***
Deschid ochii. Varianta a doua era sa nu deschid ochii acum si sa nu ma trezesc. Daca ma perpeleam pana la 8 mai prindeam o juma de ora de somn bun. Zarurile au fost aruncate. Directia baie. Deschid dusul. Las sa curga apa. Ma asez pe tron. Deschid time out-ul. Interviu cu ambasadorul Frantei. N-am chef. Rasfoiesc mai departe. Tot numarul asta e dedicat surorii noastre, in cinstea lui 14 iulie. Numarul trecut era all-american, 4th of july... Atunci m-am prins foarte tarziu, abia la ultima pagina, cand am citit niste titluri de film mai mult decat sugestive – American Beauty sau Nascut pe 4 iulie. Traiesc intr-o bula atemporala. Nu, suna prea pretentios. In asta traiesc fetele cand se machiaza. Eu traiesc in sezoane. Acum e vara. Pana la toamna nu e nicio diferenta. Ieri, azi, maine. Gasesc un articol despre cum sa fim eco. Salvarea planetei e ultimul trend si e in mainile noastre. Imi bag nasul. Zice cum sa economisim diverse chestii, inclusiv apa. Fuck! Am lasat apa deschisa. Las revista si ma arunc sub dus. Apa calda venise. Aia in revista ziceau sa faci dusuri scurte ca sa economisesti apa. Pai la mine ca sa vina calda si sa ma pot dusa trebuie sa o las sa curga vreo 10 minute. Pacat de apa irosita... Pai ce sa fac? Sa o trec intr-un alt recipient si sa o refolosesc... Nu prea vad cum...Ma declar incompatibil momentan cu salvarea planetei. Din motive tehnice. Inchid dusul. Macar l-am facut scurt.
**
Ma dau jos din masina si o iau spre birou pe jos. In autobuz te sufoci. Traversez pe vizavi de Biserica Armeneasca. Acolo e umbra. Am facut drumul asta odata pe la soare si am ajuns la birou topit ca o inghetata Polar de pe vremea lui Ceasca. Imi pun castile in urechi. E tot un reflex. Jumate din cei cu care ma intersectez au tot chestiile astea mici agatate in urechi. Incep cu Abracadabra. Intr-o statie RATB o buncaciune. O bunaciune? Cum vine asta... Are pantalonasi scurti si stramti, ochelari de soare de fitze si e bronzata toata. Care e faza cu bronzatul? Una alba ca varul nu e considerata la fel de buna ca una bronzata. Nu gasesc nici un motiv ca sa fie asa. Si totusi asa se intampla. Poate e doar o dorinta secreta de a fi impreuna cu o alta rasa sau e vina mediei care imi baga pe gat un model de frumusete bruna. Pana la urma una cu piele alba e una care n-a vazut soarele, care s-a protejat, n-a fost nevoie sa se aventureze sub razele lui. Probabil e suficient de bogata ca sa nu stea in soare. Cea bronzata probabil sta mult sub cerul liber...poate face munca fizica si o prinde soarele... Deci e saraca. Aberez.
*1/2
Trec pe langa tot soiul de oameni si caini. Dau mai incet muzica. Poate nu le place cainilor. Ma tot uit la oameni. Defect profesional. La noi s-ar putea face in loc de fast and furoius un fat and furoius. Burtile sunt la moda, generatia mc donald’s capata proportii. La Izvorul Rece fac pe bunul samaritean. Traversarea n-are niciun marcaj, semafor, zebra, etc. Intotdeauna vin tare si ma bag. Evident, masinile se opresc. Nemultumite, dar se opresc. Lipite de mine, ca motociclistii la aspiratie, vin 2 babute care n-aveau curajul sa se aventureze in traversare. Una a ramas inca pe trotuar. Data viitoare.
*
Imi dau seama ca nu ma ucide cheful de munca. Si nu e vorba ca e luni. Poate fi oricare zi a saptamanii. De fapt conceptul la care ma gandesc e cel de concediu dinaintea concediului. Daca peste 10 zile pleci in concediu, cazul de fata, ai atatea planuri de facut, atatea lucruri la care sa te gandesti, atata chef de duca...incat e normal sa ti se dea macar 3 zile suplimentare liber inainte de plecare... Banuiesc ca o hr-ista plina de bune intentii mi-ar putea explica cum stau de fapt lucrurile. D-aia nu-mi place hr-ul. Ajung in dreptul unui hostel. In fata lui au parcat trei minoritari burtosi, genul care par inclinati spre activitati din sfera infractionala. Cum naiba sa te cazezi aici... Inca putin si ajung la birou. Playerul a ajuns la Around the world. Piesa are vreo 7 minute si videoclipul e cu un schelet care se tot misca in rand cu alte schelete. Si se invart toate in sir indian cand la stanga, cand la dreapta. Sounds familiar, anyone?
****
Vara, 7 jumate dimineata. Dilema magarului lui Buridan. In juma' de ora pickamerul o sa taca. Nu stiu exact de ce. E demonstrat empiric, in fiecare dimineata la 8 se opreste. O fi prea cald sa se mai lucreze. Mi-l imaginez pe Dorel cum isi abandoneaza pretiosul utilaj si se retrage la umbra cu tabloidele zilei. Era o vreme cand nimeni nu credea ca mai e loc pe piata asta, Libertatea era Tabloidul si era cel mai bine vandut ziar din Ro. Punct. Acum, muncitorul nostru are in fata si Can Can si Click. Compara formele dezgolite ale fetelor de paginile 5, 3, 2...
***
Deschid ochii. Varianta a doua era sa nu deschid ochii acum si sa nu ma trezesc. Daca ma perpeleam pana la 8 mai prindeam o juma de ora de somn bun. Zarurile au fost aruncate. Directia baie. Deschid dusul. Las sa curga apa. Ma asez pe tron. Deschid time out-ul. Interviu cu ambasadorul Frantei. N-am chef. Rasfoiesc mai departe. Tot numarul asta e dedicat surorii noastre, in cinstea lui 14 iulie. Numarul trecut era all-american, 4th of july... Atunci m-am prins foarte tarziu, abia la ultima pagina, cand am citit niste titluri de film mai mult decat sugestive – American Beauty sau Nascut pe 4 iulie. Traiesc intr-o bula atemporala. Nu, suna prea pretentios. In asta traiesc fetele cand se machiaza. Eu traiesc in sezoane. Acum e vara. Pana la toamna nu e nicio diferenta. Ieri, azi, maine. Gasesc un articol despre cum sa fim eco. Salvarea planetei e ultimul trend si e in mainile noastre. Imi bag nasul. Zice cum sa economisim diverse chestii, inclusiv apa. Fuck! Am lasat apa deschisa. Las revista si ma arunc sub dus. Apa calda venise. Aia in revista ziceau sa faci dusuri scurte ca sa economisesti apa. Pai la mine ca sa vina calda si sa ma pot dusa trebuie sa o las sa curga vreo 10 minute. Pacat de apa irosita... Pai ce sa fac? Sa o trec intr-un alt recipient si sa o refolosesc... Nu prea vad cum...Ma declar incompatibil momentan cu salvarea planetei. Din motive tehnice. Inchid dusul. Macar l-am facut scurt.
**
Ma dau jos din masina si o iau spre birou pe jos. In autobuz te sufoci. Traversez pe vizavi de Biserica Armeneasca. Acolo e umbra. Am facut drumul asta odata pe la soare si am ajuns la birou topit ca o inghetata Polar de pe vremea lui Ceasca. Imi pun castile in urechi. E tot un reflex. Jumate din cei cu care ma intersectez au tot chestiile astea mici agatate in urechi. Incep cu Abracadabra. Intr-o statie RATB o buncaciune. O bunaciune? Cum vine asta... Are pantalonasi scurti si stramti, ochelari de soare de fitze si e bronzata toata. Care e faza cu bronzatul? Una alba ca varul nu e considerata la fel de buna ca una bronzata. Nu gasesc nici un motiv ca sa fie asa. Si totusi asa se intampla. Poate e doar o dorinta secreta de a fi impreuna cu o alta rasa sau e vina mediei care imi baga pe gat un model de frumusete bruna. Pana la urma una cu piele alba e una care n-a vazut soarele, care s-a protejat, n-a fost nevoie sa se aventureze sub razele lui. Probabil e suficient de bogata ca sa nu stea in soare. Cea bronzata probabil sta mult sub cerul liber...poate face munca fizica si o prinde soarele... Deci e saraca. Aberez.
*1/2
Trec pe langa tot soiul de oameni si caini. Dau mai incet muzica. Poate nu le place cainilor. Ma tot uit la oameni. Defect profesional. La noi s-ar putea face in loc de fast and furoius un fat and furoius. Burtile sunt la moda, generatia mc donald’s capata proportii. La Izvorul Rece fac pe bunul samaritean. Traversarea n-are niciun marcaj, semafor, zebra, etc. Intotdeauna vin tare si ma bag. Evident, masinile se opresc. Nemultumite, dar se opresc. Lipite de mine, ca motociclistii la aspiratie, vin 2 babute care n-aveau curajul sa se aventureze in traversare. Una a ramas inca pe trotuar. Data viitoare.
*
Imi dau seama ca nu ma ucide cheful de munca. Si nu e vorba ca e luni. Poate fi oricare zi a saptamanii. De fapt conceptul la care ma gandesc e cel de concediu dinaintea concediului. Daca peste 10 zile pleci in concediu, cazul de fata, ai atatea planuri de facut, atatea lucruri la care sa te gandesti, atata chef de duca...incat e normal sa ti se dea macar 3 zile suplimentare liber inainte de plecare... Banuiesc ca o hr-ista plina de bune intentii mi-ar putea explica cum stau de fapt lucrurile. D-aia nu-mi place hr-ul. Ajung in dreptul unui hostel. In fata lui au parcat trei minoritari burtosi, genul care par inclinati spre activitati din sfera infractionala. Cum naiba sa te cazezi aici... Inca putin si ajung la birou. Playerul a ajuns la Around the world. Piesa are vreo 7 minute si videoclipul e cu un schelet care se tot misca in rand cu alte schelete. Si se invart toate in sir indian cand la stanga, cand la dreapta. Sounds familiar, anyone?
Comments