DMovieblog

Rezumata scurt: 104. Pe lung: imi propun sa vad si sa scriu despre 104 titluri alese pe spranceana. Din care stiu deja cateva de neratat pentru mine: Winter Sleep, Boyhood sau Citizenfour la filme, True Detective sezonul 2 la seriale. Si voi fi la TIFF 3 zile, nu 2 ca in anii precedenti, pentru ca in 2015 1 iunie, luni, va fi liber.

Criza de spatiu m-a facut sa exilez tone de dvd-uri la mama soacra. Apoi Sorina mi-a dat ideea unor rafturi la inaltime, iar un nene care a facut mobila pentru camera Marei a zis ca se baga sa le faca. M-am uitat pe net si am ales un model. Abia in zilele de concediu de la final de an am ajuns sa dau tusa finala - aceea de cinefil. Am printat posterele unor filme pe autocolant si le-am lipit cum mi-a venit. Rezultatul e simpatic.

Clasica deja privire inapoi la ce a insemnat 2014 in materie de incasari in cinematografele din Ro. Cea din 2013 o gasiti aici , iar pe cea din 2012 o gasiti aici . Top 10 filme dupa incasari* in 2014 *Incasari, nu spectatori. Pentru ca banii conteaza, nu vizionarile facute pe moca sau semi-moca. Ce se vede? 1. Hobbit -ul la final rupe tot in materie de incasari. In 2 saptamani de la lansare ia primul loc pe 2014 si e singurul titlu care salta peste 2 milioane de dolari. Daca va uitati pe clasamentele din 2012 si 2013 veti constata ca in 2012 il batea Ice Age: Continental Drift, iar in 2013... nu-l batea nimeni. Incasarile primei parti au fost undeva la 1.6m$, ale celei de-a doua s-au dus la peste 1.8m$. Asa ca nicio surpriza ca inchide acolo sus si atat de banos. 2. Francizele nu mai sunt la putere . In overview-ul pe 2013 gaseam tot felul de explicatii pentru faptul ca doar 6 sequel-uri, prequel-uri sau reboot-uri intrau in top 10, asta dupa ce in 2012 9 din primele 10...

Previzibil pana la ultima virgula a scenariului, dar palatabil pentru Duvall si gustul dulce-amarui al dramediei hollywoodiene care ajunge atat de rar pe marele nostru ecran.  Nu sunt convins ca Robert Downey jr . mai poate juca si altceva decat un logoreeic infatuat si gagicar. A facut-o in pielea playboy-ul afacerist cu aere ingineresti Tony Stark/Iron Man si in cea a detectivului Sherlock Holmes . Si cam atat in ultimii 4-5 ani inafara acestui The Judge unde este un avocat... ostentativ logoreeic, infatuat in nota obisnuita si cumva ex-gagicar. Robert Duvall in schimb face un rol mult mai nuantat si mai profund si de fapt el e personajul, sa-i zicem secundar, de care te lipesti ca spectator. Judecatorul batran, tocmai ramas vaduv, care nu vrea, sub nicio forma, sa-si vada stirbita imaginea. Vrea sa fie judecat drept, fara chitibuselile geniale ale fiului, fara lacrimogenie in randul localnicilor, fara vreo clipire simpatizanta a sistemului. The Judge sta mult si b...

Nu inghit spin off-urile, dar de dragul Pinguinilor din Madagascar am mers intr-o sala de cinema bine populata cu copii. Spre norocul meu fetita de langa mine - cea cu intrebari haioase gen "tati, de ce s-a stins lumina? si cand se aprinde la loc?" - mi-a aplicat cateva palme 100% neintentionate la intervale regulate care... m-au tinut treaz.  Altfel povestea anosta si personajul negativ de-a dreptul simpatic - includ aici look-ul si motivatia - m-ar fi facut sa sforai linistit. Sigur ca pinguinii au cateva momente amuzante - toata introducerea din Antarctica e exact acolo unde ar trebui sa fie - dar tot restul e off. Ca si cum pinguinii, stilul si umorul lor, au ramas in continuare chestiuni secundare. Intr-un intreg care nu are nici pe departe forta Madagascar-ului. Not nice! 2 din 5, modest in my book.

Scurt pe 2: Lui Lego Movie i-am gasit multe asemanari cu Wreck-It Ralph , una din animatiile senzationale de acum cativa ani. Aceeasi nostalgie - acolo fata de arcade games , aici fata de Lego, aceeasi idee a scenaristilor de a muta actiunea dintr-un univers in altul, acelasi umor cu note adulte si trimiteri satirice si parodice, acelasi tupeu in a scrie personaje indraznete. Lego Movie  primeste niste puncte in plus pentru animatia gandita mereu in cheie specifica, dar pierde si mai multe puncte pentru felul in care intra intr-o agitatie de care nu mai stie sa scape, pentru brutalitatea cu care intra si iese din fiecare univers al povestii ( Ralph era mult mai fin si mai bine legat) si pentru o lalaiala de la final.Tragem linie:  Lego Movie , 3 din 5, bun in my book.

Docu american bazat pe ideea ca cel mai mult si cel mai bine inveti din experienta directa. OK...   Dupa o copilarie grea si o tinerete traita intr-un group house in Brooklyn Jeffrey si Cliff, 2 frati, decid sa traiasca in vivo cateva experiente de viata dificila. Si sa vada ce lectii pot invata din ele. Asa ca dorm o saptamana din februarie pe strazile NY, ajuta copiii sarmani din Lima si stau de vorba cu membrii unei comunitati de leprosi africani. Si tot asa. Montajul e intretaiat de vorbele de duh ale unor oameni de stiinta sau religiosi. Marturisesc insa ca tot ce am auzit a sunat plat. Iar la totale mi s-a parut ca  Human Experience  e o treaba prea mulsa pe emotional si care si-a pierdut cumva ideea demersului initial. 2 din 5, modest in my book.     

Oscarul pentru documentar de anul trecut. Story si realizare la superlativ. In anii '70 un personaj ca Rodriguez - indiferent cat de talentat era - nu avea sanse sa se afirme ca-lumea din cauza radacinilor sale latino. Dar la cateva mii de kilometri distanta de Detroit-ul natal si decrepit, in Africa de Sud ingradita de apartheid, muzica lui a devenit coloana sonora a luptei antisistem. O lume inchisa complet - nothing in, nothing out - care a crezut ca acea voce de pe viniluri a murit pe scena intr-un act sinucigas. O lume care s-a deschis la finalul anilor '90 si care a descoperit, dupa cautarile si cercetarile unor ziaristi si pasionati, ca Rodriguez traieste, munceste si are o familie. Ce a urmat... e visul oricarui artist, ba chiar as zice visul interzis pentru un artist care a crezut tot timpul ca si-a ratat sansa. Pe langa povestea de necrezut - sunt niste elemente care o aseamana de cea a lui Ion Barladeanu , aceeasi lume inchisa, acelasi art...

Am luat discul cu Komornik in 2012 cand am fost la Varsovia. Doi ani mai tarziu, in sfarsit, am dat play. Komornik , filmul despre care nu gasesti nicio parere si niciun review pe imdb sau rottentomatoes, dar care a strans cateva premii si a fost nominalizarea poloneza la Oscarul strain al lui 2006. Studiu de personaj inceput in forta – omul nostru vrea sa ia singurul aparat care asista respiratia pacientilor unui spital care datoreaza bani bancii. Continuat cu mizeriile si rautatile aceluiasi personaj – convingator, dur si rigid – si un tablou in completare cu tot felul de informatii din viata personala, de la copilarie si relatii de familie pana la un amantlac cu issue-uri de putere din prezent. Iar apoi toata ecuatia asta personala e rasturnata din nou si din nou cu implicatii sociale un pic neasteptate. So: story-ul e bun, personajul te prinde, cateva cadre trademark filmate din viteza masinii si deschideri de cadru intre prima si a doua parte a filmului arata si u...

Obama s-a pupat cu fratele Castro sub auspiciile Papei Francisc. Lasand la o parte geopolitica, insula se va schimba radical incepand de azi. Probabil ca vizual, in vreo 2 decenii, Cuba va arata total diferit. Frumusetea ei si frumusetea ei decazuta se vor mai vedea mai mult in filme. Frumusetea ei o puteti admira in varianta animata din Chico & Rita . Frumusetea ei decazuta o puteti simti cel mai bine in Suite Habana .

Docu produs cu banii lui Netflix , foarte bine cotat, ba chiar dat ca favorit in cursa Oscarurilor care se vor decerna pe 22 februarie 2015. Despre un parc national din Republica Democrata Congo - de dimensiunile Azerbaidjian-ului - unde SOCO vrea sa scurme dupa petrol si invrajbeste oamenii aruncand cash in stanga si in dreapta, ONG-urile vor sa salveze gorilele finantand o suma de proiecte sustentabile, iar statul congolez nu prea stie ce cale sa apuce.    Partial filmat cu camera ascunsa - pentru a obtine unele dovezi indirecte ale implicarii SOCO in inarmarea fortelor paramilitare M23 - partial material wild life despre o specie atat de apropiata de noi si pe cale de disparitie, Virunga e inca o batalie reala, concreta din razboiul umanitatii cu ea insasi. Impresionanta cu adevarat nu e partea undercover , ci cadrele cu prietenia dintre un ingrijitor si animalele protejate si personajul directorului parcului, un francez cu o siguranta ...

Jake Gyllenhaal e senzational - a cata oara? - iar Nightcrawler e un studiu de caracter bolnav, sociopatic, care se vizioneaza cu un gust din ce in ce mai amar si care vine la pachet cu o stare depresiva a doua zi.  Nu caracterul dizarmonic de personalitate dus pana la extrema unor acte criminale savarsite fara clipire naste insa efectul secundar depresiv al Pradatorului de noapte . Ci faptul ca nicaieri in filmul scris, regizat si produs de Dan Gilroy nu se zareste o bruma de umanitate. Partenerul homeless e dispus sa treaca cu vederea orice cata vreme incaseaza jumatate din premiul financiar. Concurentii directi au in linii mari acelasi contur, iar sefa stirilor, dupa cateva iesiri emotionale, trece la un discurs dezumanizant in care-si preamareste salvatorul audientelor si e gata sa ingroape orice adevar de dragul povestii pe care o serveste deja audientei. Sigur ca Gilroy are tot dreptul sa aleaga aceasta cale si isi face treaba foarte bine mergand pe ea, doar ...

Exquisite.

Un indie hit de la lansare - se intampla in 2005 - premiat la Cannes si prin toate festivaluri de film de peste ocean - Me and You and Everyone We Know are de partea lui aerul offbeat al personajelor si o doza de sinceritate pe care majoritatea comediilor romantice nu si-o permit.  El e un pantofar despartit de nevasta care locuieste cu cei 2 baieti ai lui, ea e o artista nerecunoscuta inca si soferita pentru babaci ca sa supravietuiasca financiar. Si restul personajelor si interactiunilor sunt la fel de intr-o ureche. Multe dintre observatiile personale si sociale ale filmului sunt dureros de adevarate, iar regizoarea, scenarista si actrita principala - una si aceeasi Miranda July - stie sa puncteze cand direct - cu replici care-ti vin precum pumnii in cap ( There are no time outs, there is no time for time out ), cand prin metafore simpatice gen pestele care-si traieste ultimele clipe pe capota unei masini care ruleaza cu viteza constanta. Singurul lucru care m-a dera...

In 2014 am vazut 7 filme senzationale. Inside Llewyn Davis Le Week-End Chico & Rita Short Term 12 La grande bellezza Her Upstream Color Pare-se ca ma duc usor, dar sigur, catre drama, personaj si relatii.

Sight & Sound: 1. "Boyhood" 2. "Goodbye to Language" 3. "Leviathan"     "Horse Money" 5. "Under the Skin" 6. "The Grand Budapest Hotel" 7. "Winter Sleep" 8. "The Tribe"     "Ida"     "Jauja" 11. "Mr. Turner"       "National Gallery"       "The Wolf of Wall Street"       "Whiplash" 15. "The Duke of Burgundy" 16. "Birdman"       "Two Days, One Night" 18. "Citizenfour"       "The Look of Silence"       "The Wind Rises" Cahiers du Cinema: 1. "L'il Quinquin" 2. "Goodbye to Language" 3. "Under the Skin" 4. "Maps to the Stars" 5. "The Wind Rises" 6. "Nymphomaniac" 7. " Mommy" 8. "Love Is Strange" 9. "Paradise" 10. "Our Sunhi" ...