DMovieblog

Daniel Day-Lewis un pic stramb intr-un musical. De fapt cam toate momentele muzicale ale filmului sunt esuate, nu doar ale lui. Plus o pleiada de domnite fatale - sotia e Marion Cotillard , amanta e Penelope Cruz , cucerirea recenta e Kate Hudson ,   starleta e Nicole Kidman,  costume lady  e Judi Dench , nalucile din copilarie sunt Fergie si Sophia Loren . Si drama creatorului, blah-blah. Nine mai defileaza cu look-ul italian al anilor '60 si cu un glamour simpatic. In rest insa e gol pusca. Povestea si personajele nu se lipesc de tine si nu cresc nicaieri, asa ca ramai complet detasat. Pur si simplu nu functioneaza. Si vorbim de 115 minute. 2 din 5, modest in my book.

Cuminte. Asta e atributul cel mai potrivit pentru ecranizarea dupa Oscar Wilde din 2009. Ben Barnes e o alegere mediocra. N-are forta sa duca in spate incarcatura personajului sau, iar Colin Firth - un actor din categoria jos palaria de atatea ori - e vizibil retinut aici. Oliver Parker - regizorul lui Dorian Gray - nu se aventureaza nicaieri, nu paseste nici spre filozofie, nici spre erotism, nici macar nu se aseaza adanc in drama. Pana si aerului victorian, in conditiile unui buget rezonabil,  ii lipseste o spectaculozitate asteptata . Rezultatul e un film digerabil, dar pe care l-ai uitat deja la momentul end credits-urilor. 2 din 5, modest in my book si intrebarea: Cum ar fi aratat filmul pe mana unui Tom Tykwer ?

Din 1976 si rezista fara vreo problema la o vizionare in zilelor noastre. E dur pana la salbaticie in ciuda faptului ca se petrece cu oameni imbracati la costum. Scriitura lui Chayefsky e ca lama unui brici, iar ideile si viziunea sa despre umanitate si televiziune, pe cat de tragica, e confirmata si rasconfirmata de-a lungul timpului. 4 din 5, excelent.

Si a facut-o in 4 saptamani. In 2014 "cercul" milionarilor in dolari la incasari locale mai cuprinde: Wolf of Wall Street 300: Rise of an Empire Pompeii si Noah

Am recuperat in weekend la Hollywood Multiplex ultimul X-Men . Pentru un blockbuster al verii filmul, reintrat pe mana lui Bryan Singer , isi face treaba bine, desi ca si gust personal vine sub First Class -ul de acum 3 ani semnat Matthew Vaughn . De rau: premiza cu intorsul in timp ca sa alteram istoria e fumata si rasfumata, n-am inteles de ce Harap Alb  Wolverine avea de voie de Charles Xavier si de Magneto  plus de astia doi in aceeasi echipa cand trebuia doar sa altereze planul lui Mystique de-a omora un pitic obsedat de arme... in fine, e vara, ce gandim atat?! Tot la nasol: look & feel-ul primelor 15 minute neconvingator, cantitatea sporita de expozitiune si Santinelele alea care aratau prea de copii in anii '70. De bine: tusa de comedie - self aware si corect balansata, aerul retro chic, efectele speciale - mai ales slomo-ul de la evadarea lui Magneto , explicatiile istorice alternative, soundtrack-ul, greutatea - again, nu prea mul...

Am citit zilele astea pe facebook mai multe postari si articole care deplangeau faptul ca ziaristi habarnisti, politicieni avizi de poze, televiziuni care fac politica sau circ in loc sa faca televiziune si oameni obisnuiti care pana ieri nici nu auzisera de Simona Halep vorbesc cu aplomb, analizeaza si emit pareri despre ea si jocul ei.  Da, asa e! Stiti ceva? Grow up!  Asta e lumea in care traim - performanta aduce notorietate, performanta extraordinara aduce statutul de vedeta. E valabil oriunde si oricand in lume. Daca nici acum Simona n-ar fi pe buzele tuturor, ar fi mai bine? Sigur ca toti incearca sa traga pentru ei - ziaristii vor sa fie cititi, politicienii votati, televiziunile urmarite in masa, oamenii de pe strada sa arate ca sunt la curent cu evenimentele. Functioneaza la fel de fiecare data. Toti vor sa se "lipeasca" intr-un fel de performantele mari, e o asociere care "ii ridica". De ce tin mai multi nemti cu Bayern Munchen decat cu TSV Munchen? D...

Noul Testament zice sa intorci si celalalt obraz, dar cinematografia a preferat de multe ori o expresie a Vechiului Testament, aia cu ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Ce-i drept e mai dinamica si mai potenta pentru cinema. S-ar putea inventaria mii de titluri care sa includa tema razbunarii – banuiesc ca Netflix are o duzina de tag-uri pe subcategorii ale razbunarii - si poate doar cateva sute despre iertare. Asa ca, promitand sa revin cu un top de filme cu si despre iertare, hai sa ne uitam la cateva filme razbunatoare. My number 5   The Punisher (2004) Motivul alegerii: cinema-ul de popcorn abunda in razbunari, asa ca un titlu comercial era absolut necesar. De la Bronson si Arnold scenaristii de action packed au razbunat si iar au razbunat in fel si chip. Am ales un erou nascut prematur din benzi desenate si adus pe marele ecran sub chipul lui Thomas Jane. Rated R – absolut necesar. Motivul razbunarii: clasicul 6-6. Lui Frank Castle i-au fost omorati sotia si c...

Hotel / Hotell Simbioza de grup terapeutic in cheie suedeza cu Alicia Vikander , o Jessica Alba de-a lor, in rol principal. Dureros all along, chiar daca pe alocuri puncteaza si simpatic, retinut pana la finalul wedding crashers exploziv. 3 din 5, bun in my book si o alegere inspirata ca sa compensez Miike-le anulat cu o seara inainte. Siddharth / Siddharth India fara dansuri din buric, fara iubiri interzise, dar acelasi fundal sarac, aceeasi lipsa de educatie si oportunitati. O poveste de familie despre un copil disparut dupa ce a fost trimis la munca si un tata disperat sa-l aduca cumva acasa. Filmul isi joaca foarte bine cartea emotionala, creste la foc mic pana cand... Mda, mi-am inghitit cateva lacrimi spre final. 3 si jumatate din 5, foarte bun in my book. Tian zhu ding / A Touch of Sin Chinezesc fara perdea sau machiaj, mare mirare ca a trecut de cenzura partidului, despre o lume a faradelegii si violentei in cea mai...

Vineri, ziua 1.   Good: in loc de un ATR am zburat cu un Airbus, plus la senzatia de siguranta. Bad: Takashi Miike -le meu a fost inlocuit de Philomena pentru ca deschiderea in open air era amenintata de ploaie. Vreau Miikeeee-le!  Funny: langa mine in avion un tip la 25 de ani a zburat pentru prima oara. Avea un ursulet mic de plus pe care l-a strans in pumn la decolare. Sambata, ziua 2 . Good: toate filmele vazute azi, 5 la numar, au fost de la bune in sus, cel mai cel chinezescul A Touch of Sin , despre care inca ma mir ca a trecut vigilenta partidului. Bad: ploaia meschina si neintrerupta. Funny: am ajuns la cazare la 1 noaptea, am batut la usa, am batut la geam, iar la usa, iar la geam, si tot asa. A venit gazda cu o cheie, degeaba. Am batut iar la usa, iar la geam. Chiar cand luam o camera nou-nouta, apare si Tudor - pe care il credeam dormind bustean in camera. A stat la Q&A cu regizorii de la Vulpea si Ratonul (unul a regizat Vulpea, celalalt Ra...