DMovieblog

La al doilea film Ghost Rider se joaca mai mult cu focul, o idee buna, dar isi da singur foc la valiza. Mai multe despre Spirit of Vengeance am scris la locul cunoscut.

Din categoria "de ce a mers mai slab Oscarul decat Grammy-urile in social media?" si raspuns "pentru ca americanii nu stiu franceza", cei de la Kamikaze isi dedica coperta unei variante autohtone cu iz politico-sexual a lui The Artist.

Cel mai emotionant film de la Cinema Paradiso incoace. Mai multe despre The Artist am scris aici.

Se pare ca am un blind spot pentru My Week With Marilyn. Prietenilor mei nu le-a placut. Si desi recunosc ca povestea n-are calibrul necesar, pe mine m-a tinut. Si din istoria cinematografica si din personajul MM. Mai multe despre film am scris aici.

Gianni e painea lui Dumnezeu. Iar femeile il consuma cu incredere. Un zambet made in Italy. Mai multe despre Gianni e le donne am scris aici.

Los Angeles Times sustine ca a identificat 5112 din cei 5765 de oameni care voteaza castigatorii Oscarurilor. 94% dintre ei sunt albi, 77% dintre ei sunt barbati. Varsta medie a celui care voteaza este de 62 de ani si doar 14% dintre ei au sub 50 de ani. Dupa cifrele astea cu atat mai mari victoriile lui Halle Berry din 2001 cu rolul din Monster's Ball sau Kathryn Bigelow din 2010 cu Hurt Locker.

Denzel ramane un actor meserias chit ca face un rol pe repeat. Safe House incearca sa se ascunda sub o masca inteligenta, dar ramane un film cu vrrmmm si pac-pac. 2 jumate din 5, acceptabil.   Mai multe despre film am scris aici.

Un film care vrea sa pacaleasca spectatorii isi face loc in cinematografele noastre. E inselator, alb-negru si mut. Cu majuscule si trei semne de exclamare. Be afraid, be very afraid!

Amelie meets Persepolis, cu o poveste mai subtire. Dar bun la gust. Mai multe despre Poulet aux prunes am scris aici.

Dacia 77. Sala e renovata, scaunele sunt mai comode, distanta fata de locul din fata un pic mai mare. Biletele de 10ron sunt tiparite la o imprimanta - ceea ce inseamna ca doamnei de la casa ii va lua undeva la 6 luni sa ajunga sa se miste la fel de repede ca inainte. La vizionarea de la Poulet aux prunes se facuse o coada simpatica, iar in sala s-a intrat si dupa 10 minute de cand pelicula incepuse.

LMAO. Sursa: http://www.filmsourcing.com/flowchart.html

Creat de David Milch (Deadwood, NYPD Blue) si regizat de Michael Mann, pilotul de la Luck, produs de HBO, are un generic ubercool. Serialul e un pic mai dificil de prins pentru ca lumea proprietarilor de cai, a tinerilor jockey si a pariorilor cu ochi injectati are de multe ori un vocabular specific si reguli pe care nu le stii. Distributia e de lux, coloana sonora la fel, iar filmarile din pilot sunt din alta lume.

Batalie grea intre cateva momente penibile cu The Rock. Mai multe despre Journey 2: The Mysterious Island am scris la locul cunoscut.

Britanicii de la BBC raman niste meseriasi - sezonul 2 e cel putin la fel de bun ca primul. Sigur ca nu are decat 3 parti si am descoperit deja o reteta de-a casei - si acum si la primul sezon episodul doi, cel din mijloc, e mult sub nivelul capetelor, dar chiar si asa Sherlock reinviat in zilele noastre e al naibii de carismatic - interpretarea lui Benedict Cumberbatch e excelenta, ritmul sare draceste, story-urile sunt foarte bine cusute, iar filmarile bat la fundul gol multe pelicule care intra in cinematograf. Must-ul suprem e dominatoarea Irene Adler, relatia lor si codul ei secret de la telefonul mobil: I AM _ _ _ _ LOCKED.

Spielberg stie retetele, are banii si oamenii. Pacat ca nu lasa nemtii sa vorbeasca germana si francezii franceza. Mai multe despre War Horse-ul dumnealui am scris aici.

Trei lucruri m-au hipnotizat la Saltimbanco si m-au facut sa uit de deficientele de organizare si vremea de afara. Costumele. Sunt i-n-c-r-e-d-i-b-i-l-e. As fi vrut sa apas butonul de pauza si sa merg pe scena sa le studiez de aproape. Spectacolul total. Fiecare personaj de pe scena - si nu sunt putine - face tot timpul ceva. Uneori pierdut in miscarile unuia dintre cei din vreun colt, uitai sa te uiti in centru, acolo unde se intampla ceva-ul mai important. Si suma de abilitati fizice reunite sub acelasi afis. Am acasa un alt spectacol pe DVD (Kooza) pe care l-am pus primul pe lista, iar daca mai pun vreodata piciorul in Vegas o sa merg sa-i vad pe teren propriu.

Filmul a starnit comentarii in lant despre cata propaganda este si ar trebui sa fie in filme. Mie momentele cu Saakashvili mi s-au parut aiurea, dar corectitudinea politica americana ma lasa rece. Poate din cauza ca noua, romanilor, ne-a si suflat Mama Rusie mereu in ceafa. Mai multe despre 5 Days of War am scris aici.

Dupa 2 ani de judecata si tam-tam producatorul lui Paris Je T'Aime, omul cu franciza iubirii din orase (care a produs si colectia New York, I Love si planuieste aceeasi reteta pentru Jerusalem, Rio si Shanghai), a castigat in instanta dreptul de a participa ca si co-producator la proiectul intitulat initial Love Berlin. Care acum va deveni Berlin I Love You. Asa se intampla cand tarasti iubirea prin tribunale.

O drama romantica cu sanse mari la descarcari lacrimogene - The Vow - care a prins si un buzz important zilele astea a fortat Fox-ul sa impinga data de start al lui This Means War. Action comedy-ul pseudo-romantic cu Reese Witherspoon in rol de trofeu disputat de 2 spioni trebuia sa debuteze pe 14 februarie. Acum lansarea oficiala a fost impinsa pe 17 februarie, pentru a nu se ajunge la o lupta cu The Vow care debuteaza pe 10 februarie. Sagetile lui Cupidon fac si victime. Si nimic nu se pune cu o dragoste cu fior amnezic.

Satira si melancolia nu fac casa buna in Habemus Papam. Mai multe despre film am scris aici.

Satisfactie garantata. Mai multe despre Tinker Tailor Soldier Spy am scris la locul obisnuit.

Eastwood amintind de al sau Kowalski din Gran Torino intr-un spot din finala Superbowl 2012 pentru fabricantii auto din Detroit. Nationalism lacrimogen 100% si un aer politic democrat (desi Eastwood e considerat republican): America dupa primul mandat Obama e la pauza. Urmeaza repriza cu numarul 2. Industria auto si-a ales calul.

Serial de comedie pe structura fish out of the water cu un cuplu britanic de scenaristi care e momit sa mearga la Hollywood pentru a face o varianta americana a show-ului lor de succes. Nu te da pe spate la primul episod, dar pe masura ce inaintezi in sezonul de doar 7 episoade (ca la britanici, nu 24 ca la americani, ha-ha!) pur si simplu esti hooked. Asta pentru ca povestea curge foarte inspirat, personajele sunt din ce in ce mai pline, iar ironiile devin din ce in ce mai rautacioase. Iar vulgaritatea omniprezenta impacheteaza corect mesajul serialului despre vremurile pe care le traim.

Schemele de MMA ale Ginei Carano si punctele pentru stil obtinute de mana lui Soderbergh ridica Haywire-ul mult peste asteptari. Mai multe despre film am scris aici.

Piratul pseudocinefil 1: Bai, am facut rost de un film de Oscar. Il vrei? Piratul pseudocinefil 2: Da, clar!... Auzi, da' cum se vede? Piratul pseudocinefil 1: Eee, acuma si tu. Alb-negru, aia e. Vrei sa-l vezi sau nu? Piratul pseudocinefil 2: Da, iti dai seama, aia e. Auzi, da' de auzit se aude ok? Piratul pseudocinefil 1: Bai, si tu acuma. Nu e decat imagine, n-are si sunet. Il vrei sau nu? Piratul pseudocinefil 2: Mda, il vreau. Auzi, da' cum ii zice? Piratul pseudocinefil 1: Ii zice... The Artist.

Un Clooney lacrimogen - deci oscarizabil. Un Payne mai putin decat obisnuitul. Hawaii fara efecte de photoshop. Mai multe despre The Descendants am scris aici.

Inception la HBO de la ora 20:00, urmat de primul episod din Luck, un serial ce a debutat in State... acum cateva zile la propriu.