DMovieblog

N-am citit povestirea lui Phillip K. Dick (Adjusment Team) de la care a pornit filmul, dar am senzatia ca transpunerea ei cinematografica via George Nolfi (regizor la debut, dar scenarist cu experienta) a suferit ceva mutatii cu sens comercial. Centreaza mult pe romantic si lasa zona science fiction cumva neacoperita. El (Matt Damon) e in cautarea unei functii de senator care l-ar putea propulsa peste ani spre Biroul Oval, baiat bun de te lingi pe degete. Ea (Emily Blunt) e o balerina cu personalitate misto care aspira sa faca saltul catre coregrafia de prima mana. Intalnirea lor aparent accidentala, dar plina de scantei, din toaleta unui hotel de lux alerteaza insa un grup de cetateni cu aspect hilar (toti poarta palarii si se feresc de apa) care pornesc o cruciada de evenimente pentru a le "bloca" relatia. Vreme de ani de zile! De ce? Pentru ca asa zice Planul. Plan scris de... Chairman. Filmul are un zvac initial bun pentru ca premiza are ceva captivant, dar apoi pierde d...

Un fel de Drive nereusit, filmul lui Anton Corbijn intra lejer la categoria "could have been". Defectul major vine din interpretarea lui Clooney. Omul n-are ce-i trebuie (scuze doamnelor care vibreaza cand il vad pe ecran cu niscaiva muschi si un tatuaj cu un fluturas) pentru rolul asasinului sagetat de sentiment la final de cariera. Expresivitatea sa e plata, e fix aceeasi din filmele in care juca avocati cuceritori. Puncte slabe mai sunt si dialogurile transparente rau si finalul mult prea familiar. Si la capitolul muzica filmul ar fi putut puncta cu mai mult. Ramane ceva in picioare? Da, Italia in forma sa de oras mic pietruit pentru care imi recunosc slabiciunea, imaginea semnata de Martin Ruhe - sunt cateva cadre sublime in alb, negru si gri numai bune de transformat in postere - si rabdarea lui Corbijn fara de care filmul ar fi parut o pierdere de vreme.

Dovada vie ca 30 de ani de evolutie tehnologica nu fac cat un regizor destept. Mai multe am detaliat aici.