DMovieblog

Am mers sa vad What's Your Number, despre care am scris aici. Ma revansez cu von Trier-ul. Promit.

Aseara am facut un calcul. Am vazut pentru munca vreo 1200 de filme in 4 ani. Plus vreo 300 de filme vazute in cinema sau acasa in aceeasi perioada. Deci 1500 de filme in 4 ani. 1 film / zi. Tot aseara mi-am dat seama ca fata de acum 4 ani am inceput sa cresc portia de documentar pe care o consum. Un portughez mi-a zis ca pe masura ce o sa vad tot ce poate sa ofere fictiunea, inevitabil voi aluneca spre documentar. Intr-un fel am inceput deja. Acum 4 ani, inafara de Michael Moore, nu stiam mai nimic. Azi deja am o colectie de documentare bbc realizate la superlativ, mi-au placut cam toate documentarele facute de hbo Romania si cand merg la tiff ajung sa vad mai mult documentar decat fictiune. Iar portughezul mi-a lasat si el o colectie intreaga de documentare. Asa ca marfa avem, timp sa fie.

Am scris despre renasterea lui Ion Englezu' aici.

Am scris despre CSL aici.

Maratonul a inceput. Momentan sunt la episodul 4, go Jet & Cord!

Am mers saptamana trecuta la Vacari si Extraterestri. 5 oameni in sala, duminica seara, la ora 20, intr-un mall din oras. Cam trist pentru Ford, Craig si Wilde in conditiile in care era a doua saptamana a filmului in cinematografele noastre, dar partial explicabil pentru ca filmul e un rebut. Combinatia de western cu alieni nu suna bine din start, insa filmul reuseste contraperformanta de a rata la aproape toate capitolele. Atmosfera western e de carton, personajele sunt modeste, povestea se balangane din cliseu in cliseu, iar la momentul luptei finale casti plictisit: idieni cu sulite si pistolari calare se bat cu nave de zbor extraterestre. Da, cum sa nu, alt hit hollywoodian pentru un public lobotomizat. Next, please!

Blame is for God and small children. Dega (dupa 2 ani de carcera solitara cu portii reduse la jumatate) I was born skinny. Papi (despre aranjamentul unei barci) Have no fear. Ways will be found. Hindu doctor (despre piciorul sau rupt) I presume it's going to be something painful. Dega (cand afla ca outsiderii erau ucisi) That makes sense. Papi Well... a man of Christian understanding. Leprosul Toussaint Hey, you basterds, I'm still here! Papi

Desen, pictura si colaj dupa un caz real. Regia Anca Damian. Mai multe detalii pe http://www.crulic.ro/ .

Le retour de Woody , asa mi-am intitulat review-ul la ultima pelicula semnata de ochelaristul meu nevrotic preferat. Iar posterul de la noi e banal si insipid in comparatie cu cel de pe afara.

Documentar filmat in 2006 si iesit pe DVD in 2008 dupa ce a luat pemiul publicului in festivaluri la Atlanta, Los Angeles si Varsovia. Un amestec de umor, intelepciune si creativitate valabil doar pentru cei care ajung la varsta a treia. Grupul, care se pregateste intens vreme de 2 luni de zile, are media de varsta trecuta de 80 de ani, dar nu se jeneaza sa aseze in spectacole Beatles langa Coldplay si I feel good langa I want to be sedated. Desi lucrurile iau o intorsatura tragica atunci cand doi dintre membrii se regrupeaza in duet la Ceruri, documentarul isi pastreaza aproape incredibil decenta si nu aluneca, atat de facil cum ar fi putut sa o faca, in lacrimogen. Scena aflarii acestor vesti e filmata de la distanta, un autobuz galben si o reactie generala audio, atat. Hiperresponsabil, chapeau bas. PS. Gasiti pe youtube si videoclipuri ale mosilor si babelor - se pare ca au ceva succes. :)