Posts

Showing posts from May, 2015

My Skinny Sister

Image
Despre cum am ajuns la My Skinny Sister as putea sa scriu o postare separata - a fost o mini-aventura. Am vrut sa merg la un thriller drama argentinian in cartierul Manastur, tot la open air. Programul insa era gresit - ora filmului nu era 15:15, ci 22:00. Dupa ce am ajuns in zona cu pricina, treaba alambicata ea insasi, m-am conversat cu oamenii care leneveau intr-un microbuz marcat cu tiff si am vazut cum face plaja munictorimea clujeana intr-o zi de weekend, am alergat dupa un taxi cu o tipa cu badge de tiff care venise si ea sa vada proiectia, am mai luat in drum vreo cativa veniti la ora nepotrivita si m-am intors in centru impartind taxiul cu tipa cu badge. Orele 15:00. Ce optiuni avem? Hai la My Skinny Sister.  Film prezent in sectiunea educatiff, dar o poveste cu o greutate neasteptata pentru sectiunea asta. Drama de familie despre o fetita durdulie indragostita de antrenorul de patinaj al surorii ei mai mari care sufera anorexie. Scenariu bine construit,  actorie facuta

The Visit

Image
Acum 4 ani am vazut la TIFF un documentar intitulat Into Eternity: A Film for the Future, ba chiar am si scris 2 randuri despre el aici , semnat de un nordic cu nume care-l face usor confundabil in lumea filmului - Michael Madsen . Azi am vazut inca un docu de-al sau: The Visit - despre cum ar fi daca / cand ne-ar vizita extraterestrii. Omul stie sa-si aseze foarte frumos povestile. Aici intervieveaza mai multi oameni - de stiinta, din armata, inclusiv din sfera religioasa - pe care ii pune in fata situatiei aterizarii unei nave extraterestre pe la noi pe mosie. Am auzit lucruri de bun simt gen lumea va fi anxioasa  si lucruri pe care le-am mai auzit inclusiv prin niste filme de fictiune care deal-uiau cu aceeasi premiza gen intalnirea dintre o civilizatie mai puternica si una mai slaba a adus de fiecare data daune importante celei slabe. Filmarile cu drona in slo mo si muzica corecta pe stare sunt si ele la locul lor. Dar nicaieri pana la final nu m-a surprins sau nu mi-a desch

The Look of Silence

Image
Fara sa fi vazut Act of Killing in prealabil, Look of Silence functioneaza foarte bine pe picioarele sale. Si cand spun ca documentarul lui Oppenheimer functioneaza inseamna ca iti intoarce stomacul pe dos. Genul de experienta care te marcheaza mult timp dupa ce ai iesit din sala de cinema. In '65-'66 armata indoneziana n-a vrut sa-si murdareasca mainile in mod direct si a folosit tot felul de brigazi populare care au macelarit orice comunist sau suspect de comunist care le-a iesit in cale - de notat ca in acceptiunea lor ateii sunt comunisti by default. Dincolo de numarul enorm de victime - estimarile sunt undeva la un milion - atrocitatea absoluta vine din faptul ca s-au omorat vecinii intre ei, uneori chiar rudele intre ele. Este cazul fratelui lui Ramli (victima acelor crime) care descopera ca un unchi al sau l-a pazit pe Ramli si l-a predat in mainile criminalilor sai.  Calaii au mecansime de aparare (banuiesc aplicabile in cazul oricarei barbarii) diverse. Ince

Ruined Heart: Another Lovestory Between a Criminal & a Whore

Image
Al doilea film de la TIFF pe anul asta. Alegere motivata din trei directii. Mai intai titlul care e... intr-un fel, apoi faptul ca figureaza in sectiunea "Cuvintele sunt de prisos" - sectiune care merita experimentata din x+1 motive. A treia directie e cea geografica - pelicula e filmata in Filipine.  Story banal - asumat 100% din titlu, dar lucratura al naibii de interesanta din punct de vedere al filmarilor, soundtrack-ului si al unei imbinari intre digital, hand held si socant vs. visator, lent, poetic si ingrijit. Nu stiu ce o sa mai faca domnul Khavn, dar mica lui opera de 73 de minute nu e de lepadat.    3 si jumatate din 5, foarte bun in my book. 27/104/2015.

Fiddlesticks

Image
Primul film de anul asta a venit la prima ora a diminetii - in sectiunea EducaTIFF. Asa ca o sala pe jumatate plina si cam o jumatate din jumatatea plina insemnand copii. Fiddlesticks se numeste in original Quatsch und die Nasenbärbande de unde se poate deduce relativ usor ca e vorba de un film german, natie care nu se poate lauda ca face tocmai filmele cele mai cu staif din lume... Uitandu-ne la afisul de mai jos putem deduce deasemenea ca filmul vine dublat in romana din moment ce a intrat si in cinematografele din Ro. Cum e? De bine: copiii sunt ai naibii de simpatici, cateva dintre vocile de imprumut sunt si ele cat se poate de lipicioase, imaginea miniaturala e misto, povestea vrea sa vanda niste valori la care rezonezi printre care familie si inventivitate. De rau: povestea e construita tembel alambicat, noroc de mult umor tip Tom&Jerry, dar chiar si asa dupa vreo 50 de minute de film sala se agita de nerabdare. Un accent german enervant pe ideea de functionalitate

Line up-ul personal si cateva impresii avant TIFF14

Image
Impresiile  mai intai. Nu sunt din cele mai faine. Prima e ca... par mai putine filme. In primul weekend plus luni, 1 iunie, perioada in care voi fi acolo, multe din locatiile de vizionare dau startul la 14:00 sau 16:00. A doua - si asta e mai mult decat o impresie, e o constatare -  lipsesc filmele oblice, obisnuite ale TIFF-ului. Cu exceptia unui film chinezesc si a unuia filipinez, mai nimic. Nu tu japonezi, nu tu coreeni, nu tu hong kong, nu tu thai... Hmmm, nasolica. Line-up-ul personal acum.  Sambata: Fiddlesticks (educatiff), Ruined Heat: Another Lovestory between a Criminal & A Whore (cuvintele sunt de prisos), The Look of Silence (docs) si seara sunt intre Relatos Salvajes si La Famille Belier , ambele in aer liber. Avantajul e ca cel de la Unirii, frantuzescul, se muta de la 23:00 la Casa Studentilor daca ploua. Duminica: The Visit (docs), My Skinny Sister (educatiff) sau El Patron, radiografia de un crimen (focus Argentina) functie de vreme, Theeb seara

Pe scurt: se face Incredibles 2, Netflix isi umfla muschii, conferinta de presa TIFF

Image
Se face Incredibles 2 ! Cat nu ma omor eu dupa sequel-uri, asta e o veste buna. Primii Incredibili au fost misto si de atunci au trecut mai bine de 10 ani. Brad Bird se va intoarce la animatie si la niste personaje misto.  Netflix prin Sarandos si-a umflat muschii pe la Cannes: in 2016 vor fi available cvasi-worldwide, ba chiar sunt niste zvonuri legate de China care au urcat cotatia pe bursa la 600$, au inceput deja sa bage bani seriosi in productie de film si chiar si in distributie unde vor aplica principiul worldwide release la aceeasi data cu cinema-ul. Miroase a praf de pusca si cutite ascutite. Va fi o bataie ca in Five Points intre creatori, producatori, distribuitori, traditionalisti si nou veniti. Colac peste pupaza europenii care traiesc in acvariul de la Bruxelles vor sa unifice piata digitala sub o singura umbrela...  Doua lucruri am remarcat la conferinta de presa de lansare a TIFF -ului din 2015. Prima:  Chirilov cam cu jumatate de gura a anuntat mai multa c

Despre experienta 4DX

Image
Am ajuns dintr-o intamplare  sa vad un film in 4DX.  Vroiam la Mad Max: Fury Road , vroiam sa fie aproape de birou si vroiam ca lucrurile astea sa se intample pe la pranz.  Cum e experienta 4DX? Oribila daca iti place Filmul, bestiala daca vrei sa te dai in rollercoastere. Detaliez. Scaunul se bataie pe mai multe directii si vibreaza in mai multe puncte. Ar fi bine deci sa intri nemancat in sala. Acum imi dau seama ca industria are de fapt o alegere grea - sa iti vanda popcorn & suc sau 4DX? Impreuna s-ar putea sa nu fie destui bani stransi pentru cata curatenie va fi de facut. Apa. Mai bine spus lichidele care vin din fata si de deasupra. Teoretic ai un buton on/off, dar la ce folos sa vii la 4DX si sa stai pe uscat, nu? In acelasi timp e bine sa nu stai cu telefonul in brate daca a iesit din garantie. Vara lucrurile functioneaza bine -  e fresh toata treaba, dar pe lunile reci nu stiu cat chef mai am sa fiu udat.  Jocurile de lumini. Testul aici e simplu: iti plac bl

Fruitvale Station

Image
Aclamat si de public si de critica de film, Fruitvale Station e genul de film in care n-ai voie sa dai cu pietre. E dupa un caz real coplesitor de trist - un om a fost omorat din greseala la 2 noaptea, de Revelion, in metroul din zona San Francisco-ului. Omul ucis era negru, in vreme ce ofiterul din politia metroului care a facut-o era alb. Noroc ca traiesc in Romania, ma citesc 2 maini de oameni si scriu la 1 an de la aparitia filmului. Sa o zic pe aia dreapta: Fruitvale Station nu e cine stie ce.  Sigur ca un regizor de 26 de ani, cvasidebutant, poate fi scuzat partial pentru o anumita transparenta. Inteleg si ca e o miza rasiala la mijloc si ca jocul prejudecatilor e o treaba al naibii de alunecoasa, dar cinematografic plusurile si minusurile in cazul filmului ies la egalitate.  Minusuri: ideea cu ultima zi din viata omului asta - e cam la nivel de clasa a 3-a, toate fazele care spun ca fix in ziua aia omul nostru o apucase pe un drum al schimbarii, fie ea si incerte, co

Mad Max: Fury Road

Image
Planuisem sa-l vad saptamana viitoare convins de trailerul pe gustul meu. Razgandit dupa ce am vazut primele voturi pe imdb - popularul la 9.3 si meta-ul la 90. Pasare rara, pofta mare, rezulta chiul de la birou intr-o zi de vineri.  Cum e? Exact cum l-ai vrea. Mad Max: Fury Road e un film cu coaiele la el. Desi e un postapocaliptic dominat de portocaliu pe timp de zi si albastru (sunt barbat, iertati-mi cromatica rudimentara) pe timp de noapte - adicatelea frumusel pentru ochiul spectatorului - MM isi arata clasa atunci cand nu sacrifica nicio secunda senzatia de dezolare.  Auzita in gura lui Tom Hardy "Hope is a mistake. If you can't fix what's broken, you'll go crazy" , dar mai ales reconfirmata de ceea ce traiesti in timpul vizionarii. De la evenimente foarte mici pana la plot luat cu totul poti spera atat de putin pentru eroii din film... Si totusi tocmai pentru ca e atat de putina speranta te agati de ea cu disperare si te ghemuiesti in scaun astep

Every Frame a Painting: Lynne Ramsay - The Poetry of Details

Framing, faces & details.

TIFF 2015: spotul oficial

Image
TIFF-ul are spot. In curand are si program. Iar anul asta luni, 1 iunie e zi libera. Soooo, o zi extra de TIFF.

Noah

Image
Sau mai bine spus Noah dupa Aronofsky pentru ca regizorul scenarist vine, pe langa cartea Genezei din Biblie, si cu personaje, situatii sau destine imaginate acolo unde Vechiul Testament nu e deloc generos cu detaliile.  E o alegere desteapta cand i se adauga extra greutate povestii. Poate parea ciudat ca momentul Arca lui Noe  sa aiba nevoie de asa ceva, dar dincolo de cheia sa majora, apocaliptica, filmul, chiar si in tratamentul lui Aronofsky , are hibe serioase la nivel de personaj. Poate cel mai castigate sunt feministele. Sotia lui Noah e mai prezenta si mai implicata, o schimbare majora fata de directia obedientei sterse din Vechiul Testament. Restul personajelor inca ies prea putin in relief. Mai exista un demarcaj ecologic al povestii, mult ingrosat pentru gustul meu. Rostul lui pare sa fie o paralela intre atunci si acum in mintea spectatorului, un soi de Wall-E rasturnat in timp. Efectul? Acelasi ca la Wall-E , adica nul.  Alte cateva tablouri de lupta aduc mai degra