DMovieblog

Daca la finalul unui film ramai in scaun cu urechile ciulite la soundtrack si privesti in gol credits roll -ul inseamna ca filmul ala te-a marcat. Si Revenant intra la categoria asta.   L-am evitat si amanat. Mai intai pentru ca buzz -ul a fost prea mare. La inceput hiperpozitiv si pistonand pe DiCaprio . Apoi negativ - de la prieteni care l-au taxat drept o "basina cu pretentii" si pana la CTP -ul cu gluga pe cap care l-a etichetat "telenovela Animal Planet" si "lipsit de sens artistic". Primii au intrat cu asteptari gresite, cel din urma a vrut si a facut un pr stunt . Pentru mine  Revenant -ul e un must see . Punct.  Si de la capat. Tematic Revenant e un film despre supravietuirea omului vs. Mama Natura, aia grozav de cruda si superba in acelasi timp, si despre razbunare, dar amandoua temele sunt cumva subordonate unui plan superior - spiritual, ce tine de destin, spuneti-i cum vreti... Lipsit de sens artistic? No fuckin' way! Sigur ins...

De la The Petrick.

Inarritu , la fel ca la Biutiful , nu te lasa sa respiri nici in Birdman . Slava Domnului insa ca aici tragismul de care regizorul e dependent vine la pachet cu o portie rezonabila de umor negru. Material de nominalizat la Oscar? La cateva categorii da, nu si pentru cel mai bun film insa. In primul si in primul rand imaginea fluida, luata dintr-un singur cadru semnata de Lubezki , omul cu care lucreaza de regula Alfonso Cuaron , e o minunatie. Desi actiunea filmului are loc pe parcursul a catorva saptamani, nebunia lui Inarritu de a trage ca si cum lucrurile se petrec dintr-un foc e castigatoare din toate punctele de vedere. Apoi ca  mood Birdman , cu aglomeratia lui de probleme personale in timpul repetitiilor si premierei unui spectacol de teatru, e exuberant si captivant. Eu nu m-am uitat la ceas. Iar gaselnita cu Michael Keaton in pielea lui Birdman e atat de buna incat actorul se va alege cu o statueta si cu un restart in cariera. ...

Am scris despre Biutiful pentru procinema.ro in 24 martie 2011. Biutiful: marturiile suferintei Alejandro Gonzalez Inarittu revine la creatia in limba spaniola, continua sa lucreze teme cu mize traditionale lui, iar cu Biutiful ii ofera lui Javier Bardem inca un rol memorabil, cel al unui corp prabusindu-se intr-o lume decazuta. Dupa debutul exploziv cu Amores Perros care l-a pus pe harta cinematografiei, regizorul mexican a optat pentru 2 filme in limba engleza – 21 Grams si Babel . Desi bine primite de critica, ambele prinzand nominalizari la Oscaruri, Inarittu s-a plans de faptul ca lucrul cu limba engleza i-a facut viata dificila, asa ca a optat cu Biutiful pentru o intoarcere la matca sa lingvistica. Un cadru scurt repetat de cateva ori iti descrie perfect drama adanca experimentata de Uxbal, personajul central din Biutiful. Sta in pat si priveste in sus catre un colt cu igrasie al camerei sale inghesuite. Uxbal aspira, dar e din ce in ce mai incoltit, viseaza...