DMovieblog

Acum vreo 2 saptamani cand am mers cu Mishu la film am convins-o sa abandonam calea lui Doctor Strange pentru Nocturnal Animals . Nu mi-a parut rau, desi e un film de la care iesi chircit si macinat, dar proxima estacion a devenit inevitabil doctorul lui Cumberbatch . Doctor Strange e un Marvel a la carte .  Cu bune. Cu actori faini - Cumberbatch conteaza, Mikkelsen  are aportul sau, Tilda e fascinanta oricand si oriunde. Cu un vizual care aduce pe alocuri cu Inception -ul si cu efecte ultimul racnet. Cu o poveste digerabila pana la actul 3. Si cu pachetul de glumite la purtator de care scenaristii Marvel n-au voie sa se indeparteze.  Si cu rele. Cu un act trei care nu aduce nimic interesant, mai aveam putin si adormeam, cu un mambo-jambo stiintific care depaseste limita mea de toleranta, cu o coloana sonora plata si cu senzatia generala ca suntem intr-o reteta de la care creatorii nu indraznesc sa se indeparteze in vreun fel.  Film de pop...

Mai moale si mai conventional decat l-as fi crezut/vrut in ceea ce priveste povestea spargerii Enigmei, Imitation Game capata greutate si sens via biografia si personalitatea lui Turing si felului in care lumea s-a raportat la el cat a trait. Sunt doua momente care m-au izbit ca dezamagitoare pentru un film nominalizat la Oscar. Acel "if you destroy Alan's machine I quit" - "and I" - "and I" . E atat de uzat si previzibil incat in loc sa ridice miza, asta ii era scopul, m-a facut sa rad. Si acea dublare complet inoportuna, cu accent ultrapersonal, in care Alan trebuie sa sustina iarasi un punct de vedere, de data asta in fata unui membru al echipei al carui frate ar putea, dar nu e intelept, sa fie salvat.  Dincolo de asta povestea e mai mereu moale, cu o miza ramasa insuficient explorata si personaje caldute.  Castigul filmului vine (prea) tarziu, atunci cand piesele puzzle-ului din copilarie se aseaza la locul lor si cand destinul lui Turin...