DMovieblog

Habar n-am cum a ajuns documentarul asta pe lista mea. Si in ciuda laudatio-ului diversilor critici, eu nu prea vad motive sa-l recomand. Poate doar daca sunteti balerine/balerini... Premiza e cat se poate de clara: un coregraf tanar urmeaza sa puna in scena un material nou la New York City Ballet, iar documentarul ne ofera acces la toate pregatirile pana la prima cortina ridicata. Treaba insa nu se leaga deloc - nu apare niciun conflict, nu e nimic de prins... 2 din 5, modest. Overestimated.

Acum mai multi ani cand am scris despre Lumea vazuta de Ion B . cineva mi-a recomandat sa vad Finding Vivian Maier . Au trecut alti cativa ani si iata ca am facut-o. De ce mi-a luat atata timp? Poate pentru ca figura lui Vivian de pe afis mi-a inspirat mai degraba o figura din testul de personalitate Szondi, poate pentru ca trebuia sa mai citesc cateva carti despre fotografie - desi o fotografie transmite sau nu, nu conteaza teoria din spate... Vivian Maier facea fotografii bune, excelente si incredibile. Care ar fi disparut odata cu ea daca un pustan n-ar fi cumparat cu 380 de dolari niste negative. Si nu ar fi sapat apoi, simtind mirosul unei povesti din care va scoate bani - de acord - dar oferind in acelasi timp publicului o opera fotografica solida si o poveste de viata interesanta si, ce sa vezi, cu un aer apropiat de Szondi-ul asteptat de mine.  4 din 5, excelent. Must see .

A fost un pic de liniste pe blog fiindca mi-am luat ceva timp sa vad 3 documentare semnate Michael Glawogger . Am citit 2 randuri despre el pe Fandor in timp ce metroul ma ducea de la Dristor la Timpuri Noi si... sa fi fost aerul socialist, sa fi fost nevoia mea de o cura de documentar hard core ... Cert e ca am dat play . Apoi am citit ca Glawogger a murit in 2014 in Liberia, in Monrovia, la cateva zile dupa un diagnostic gresit - suferea de malarie, nu de tifos. Pregatea un alt documentar. Apoi am mai sapat un pic si am gasit cateva cuvinte inspirate ale lui din 2010. Gasiti mai multe de la Scottish Documentary Institute pe youtube . Fiecare documentar in sine are o tema evidenta din titlu si e compus din mai multe tablouri din colturi diferite de lume. La randul lor toate cele 3 documentare formeaza un triptic bine inchegat care se sprijina pe alegerile filozofice/morale si stilistice ale autorului. Un austriac stangist si pesimist caruia ii place sa priveasca lumea si sa ne...

Ultimul titlu despre care vreau sa scriu din cele vazute pre-Gopo e un documentar de o ora despre Steluta Duta , o boxerita cu multe medalii europene si mondiale la activ. Sunt momente cand Robotelul de aur e autentic si adevarat. Ca atunci cand, impreuna cu alti doi tineri cu care a copilarit in orfelinat, Steluta revede casa tipei care a fost magazionera stabilimentului. E o casa noua, mare spre uriasa, pe care evident nu ti-o faci din salariul de la stat. Tinerii stiu asta, nu-i incerca nicio suparare, ba chiar se intreaba daca au voie sa vorbeasca despre bogatia acumulata ilicit. E atat de dramatic si atat de real - hotia in tara asta nu e doar impamantenita, e si trecuta sub o tacere apasatoare. Mai sunt si alte momente faine, in care emotiile personajului aluneca catre spectator firesc sau in care povestea ei de viata nu are cum sa te lase rece. Dar sunt si momente cand treaba aluneca in cliseu. Pornind chiar de la titlu - de ce naiba sa apelezi la robotelul de aur ?...

Lupta se da intre: Inapoi la radacini De Andrei Stefan Rautu . Pe-un picior de plaja pustie portugheza un tip o arde pe un mod de viata cat mai apropiat de cel al strabunilor sai. Nu se leaga nimic ca-lumea. Stories in tea cups Mirona Radu a fost in Mama China si a filmat si povestit cu un posesor de ceainarie locala. Aer exotic, dar cam atat pentru mine. Drumul spre succes Mai multe personaje vorbesc despre succes - ce inseamna si cum se masoara, cum se traieste si cine ni-l inspira. Interesant cum mai toti intervievatii se raporteaza la succes din perspectiva detinerii sau nu a statutului de persoana publica. Chiar daca nu sunt de acord cu aceasta perspectiva, tot la ea se raporteaza... Lung si fara sa ofere vreo revelatie, dar filmat ok. De Andrei-Nicolae Teodorescu .  Chat with Alice Eeeeee... Isabela Tent revine dupa Alice de anul trecut cu o continuare. Ii zice Chat with Alice pentru ca Alice s-a apucat de chat. De fapt viata tuturor personajelor a luat-o la v...

Un docu clasic din 1994 care povesteste destinul a doi pustani care viseaza cu ochii deschisi la o cariera in NBA.  E mai mult decat despre baschet, e o felie de social american fara perdea. Despre sportul profesionist si felul in care se mixeaza el si nu prea cu educatia de la varste din ce in ce mai mici. Despre zone defavorizate in care o cariera de sportiv profesionist e cam singura cale de scapare din calea saraciei si ilegalitatilor. Despre parinti care isi sprijina copiii sau care incearca sa traiasca prin ei. Si despre adevarul dureros din spatele fiecarui superstar cu contracte babane de publicitate - cel putin alti 99 au ratat incercand sa ajunga acolo. O explorare cinstita si rabdatoare - are aproape 3 ore si acopera cativa ani buni - care pe masura ce inaintam in secolul 21 capata plus valoare.  4 din 5, excelent in my book.

Documentar din 2008 pe care l-as aseza in aceeasi categorie cu Making a Murder . Pentru ca trateaza pe fond carentele sistemului de justitie - aici cel canadian - si pentru ca depaseste, de la un punct incolo si in sens negativ, imaginatia privitorului.  Politica no spoilers  este obligatorie in cazul sau. Tot ce pot sa scriu este ca subiectul se adanceste in dramatism si tristete, materialul e mult mai personal, emotional si nu lasa loc de dubii sau interpretari.  Sa fiti deci pregatiti pentru o vizionare soc. 4 din 5, excelent in my book.

Ce sa scriu despre el? O ciudatenie narativa si stilistica la finalul careia te intrebi daca nu cumva "realitatea" vehiculata nu e decat o facatura dusa la proportii uriase. Prima jumatate a materialului spune povestea lui Thierry, un francez mutat in L.A in anii '80, care atunci cand pune mana pe o camera de filmat nu se mai poate opri din a captura orice imagine. Tipul vireaza spre patologic si exista o explicatie psihologica pentru asta, blah blah. In timp ce filmeaza tot si orice, Thierry descopera scena street art-ului local si o documenteaza pana la cel mai mic detaliu. Din una-n alta ajunge sa-l cunoasca pe Banksy si are permisiunea sa documenteze demersurile lui artistice. Cand isi da seama ca are de-a face cu un lunatic Banksy si-l ia de pe cap spunandu-i sa devina el insusi artist. Asa ca Thierry o ia in serios si face un salt urias - se intoarce in L.A, pune la cale un show de proportii epice si... autotransformat in Mister Brainwash  - se bucura de un...

Am vazut toate docu nominalizate. In ordine cronologica am vazut: The Look of Silence la TIFF vara trecuta, Amy   la vremea lui in cinema, iar Winter on Fire , What Happened, Miss Simone? si Cartel Land pe Netflix in ultimele 2 saptamani. Avem 2 documentare biografice despre voci de senzatie si destine incarcate, 2  documentare despre situatii politice, economice si umane arzatoare si la ordinea zilei si unul despre o judecata fara tribunal si verdict a unui genocid petrecut cu ceva timp in urma. Dupa mintea si gustul meu castigatorul ar trebui sa fie intre Look of Silence si Amy . 

Docu ce merge cu camera de filmat de-o parte si de alta a granitei SUA-Mexic pentru o portie de realitate.  F ilmul face in permanenta o paralela a grupurilor de vigilantes din cele 2 tari. Radacina lor comuna provine din faptul ca acolo statul nu exista. Dincolo de asta grupurile sunt fix pe dos.  Americanii sunt organizati paramilitar, putini la numar, dar bine echipati, iar cu exceptia liderului lor care stie sa lege lucrurile coerent, orice le iese pe gura suna rasist si stupid. Scopul declarat al acestor militii este sa supravegheze granita si sa descurajeze traficantii de oameni si droguri sa-si aduca marfa in Statele Unite. Rezultatele le stim.  Mexicanii sunt oameni obisnuiti, ciudadanos , care, dincolo de coruptia endemica sufocanta, si-au vazut familiile grav afectate si modul de viata sever alterat de narcotraficanti. Americanii o tin cu valorile, mexicanii vorbesc din suferinta si cauta sa-si faca singuri dreptate. In tot documentarul americanii fac...

Docu biografic despre viata de familie si cariera  Ninei Simone , inclusiv despre participarea ei in cadrul miscarii drepturilor civile. Nominalizat la Oscar anul acesta. Liniar si direct in abordare, folosind marturii audio si video in premiera, What Happened, Miss Simone? construieste imaginea unui destin hiperfamiliar pentru o voce extraordinara: sotul-manager bataus de care ii e greu sa se desparta, statutul de vedeta gresit inteles, caderea in cvasianonimat si revenirea de succes pe scena. Singurul lucru aparte in destinul Ninei Simone, marturie stau si piese de-ale ei in acest sens, a fost raportarea ei la miscarea drepturilor civile. Cunoscuse in copilarie forme blande ale rasismului, reusise sa capete un anumit statut datorita calitatilor ei vocale, dar violentele politiei la adresa celor de culoare au determinat-o sa ia parte la marsuri, sa cante nemultumirea fratilor si surorilor ei, sa-si doreasca forme agresive de protest si sa lase America pentru Africa atunci ...

Docu nominalizat la Oscar filmat la foarte cald, in mijlocul celor care au dat nastere Maidanului ucrainean care l-a izgonit pe Yanukovici in 2014.  Sunt doua lucruri care m-au marcat la Winter on Fire : fibra poporului vecin si comportamentul unor fete bisericesti. Sa vezi atat de aproape oameni care mai bine de 90 de zile - o iarna intreaga, din noiembrie si pana-n februarie - stau in strada, protesteaza, o incaseaza, revin mai multi, nu renunta, vad moartea cu ochii, dar nu se lasa, e deopotriva inaltator si emotionant. Sigur ca pe dedesubt au existat promotori si sustinatori, acoperiti si descoperiti ai Maidanului, unii chiar au jucat la doua capete, sigur ca stim cat de repede se pune praful pe idealurile nobil revolutionare, ba chiar in cazul Ucrainei raspunsul rusesc - anexarea Crimeei si pisica aratata cu scindarea est-vest - te fac sa te intrebi la ce bun Maidanul, dar fibra umana, cu rezistenta si puterea ei de sacrificiu, te da pur si simplu gata aici. Yanukovici a...

Docu din 2012 pe tema trecerii de la pelicula la digital si tot ce presupune asta executat printr-un colaj de interviuri cu nume de prima mana din industrie de la sustinatori ferventi - vezi George Lucas si ale sale faimoase vorbe Film is dead (ce-i drept spuse acum multa vreme) - si pana la detractori precum  Christopher Nolan care repeta obsesiv, dar just, tema nerezolvata a arhivarii materialelor digitale.  Producatori, regizori, DP-isti, editori si actori de prima mana, ba chiar si oameni din industria fabricarii echipamentelor de filmare stau de vorba cu un Keanu Reeves  deopotriva relaxat si interesat sa le afle punctul de vedere despre revolutia digitala. Vazut la cativa ani de la momentul cand a fost facut, ani in care tocmai s-a petrecut aceasta tranzitie - nu totala, dar masiva si in primul rand motivata de costuri, Side by Side iti da senzatia aia tampita ca istoria - in cazul asta tehnologia mai bine zis - are drumul ei si ca oricat am sta si comenta...

Making a Murderer  intra lejer in categoria viata bate filmul. Sigur ca Steven Avery nu arata a erou tipic de film, dar viata lui e mult peste ce isi poate imagina un scenarist.  Am ramas fara cuvinte, mi-am ros unghiile, am fost socat si scarbit. Partizanatul pro-Avery e evident si sunt momente cand producatorii documentarului lucreaza emotional - ceea ce eu as da la o parte, dar argumentele pe care le construiesc sunt clare, logice, iar cateva din probele video sunt de-a dreptul strigatoare la cer. Fara determinarea lor in a urmari cazul ani de zile la rand, chiar si in conditiile in care procurorii i-au hartuit, fara sutele si sutele de ore de filmare astazi lumea nu ar fi in pozitia sa se intrebe, sa ceara explicatii si sa preseze autoritatile. In hora reintra si televiziunile, avide de subiecte care atrag audienta. Investigation Discovery a anuntat oficial un material pe tema condamnarii lui Avery.  4 din 5, excelent. 

Am vazut cele 6 episoade ale lui Chef's Table produs de Netflix acum ceva vreme. N-am apucat sa scriu nimic pe blog despre ele - desi sunt un produs exceptional din toate punctele de vedere. Repar acum lucrurile. Pe scurt: Chef's table inseamna sa platesti o suma babana ca sa ai acces la o masa speciala in restaurantele cele mai pretentioase ale lumii. Degusti preparatele exclusiviste si discuti cu insusi bucatarul care le-a preparat. Documentarul Chef's Table face exact acelasi lucru - da intalnire spectatorului cu 6 restaurante si 6 chefi de top. Filmarile si coloana sonora nu se lasa mai prejos. Asadar calatoresti in toate colturile lumii, vezi preparate dupa care iti lasa gura apa, afli povesti de viata din cele mai intense. Pentru mine apogeul e atins cu Francis Mellman, dar fiindca sunt atat de diferiti... postez trailerele pentru fiecare episod in parte.   5 din 5, exceptional. Un must see. 95 din 104 pe 2014. 9 to go.

Docu produs de fratii Scott folosind materialul video filmat fix in data de 24 iulie 2010 de 80,000 de amatori din toata lumea si incarcat pe youtube. Rezultatul brut a insemnat 4,500 de ore de filmare din care a iesit un produs finit de 94 de minute. O ecuatie mamut cu rezultate inegale... Life in a Day e un instrument   de pr fain pentru youtube, o dovada a ce inseamna democratizarea dreptului de a produce imagini si conectivitatea planetei. Sunt cateva secvente emotionante si cateva treceri executate cu cap. Si da, pentru un documentar fara narator lucrurile se leaga si curg bine. Dar... nu exista suficienta semnificatie pentru ca vazut astazi documentarul asta sa spuna ceva. Filmarile sunt la calitate variabila - lucrul asta dauneaza -  si secventa cu artificiile aluneca in grotesc. Sigur ca vazut peste 30 de ani sau 100 de ani o sa capete note si valori nebanuite - nascute tocmai din structura lui de omnibus care astazi ii cam face rau.   2 si jumatate d...

Am tot respectul pentru Werner Herzog si pentru tot ce face. Ultima oara cand am vazut ceva de-al lui am fost impresionat de Happy People: A Year in the Taiga - un documentar despre viata celor ce traiesc in pustiul siberian. Am incercat si Grizzly Man , tot un docu bine cotat, dar am fost dezamagit. Un tip a trait vreme de 13 ani cu ursii grizzly in Alaska. Pana cand unul dintre ursi l-a facut piese. Filmul lui  Herzog aseaza in opozitie parerea celor care il considera nebun - nu te incurci cu grizzly si punct - cu cei care vedeau in el un ecologist, un iubitor de natura si de ursi etc.  Pana aici e banal si redundant. La asta se adauga viziunea lui Herzog insusi care vrea sa construiasca un portret al tipului folosind sutele de ore de filmare din Alaska. Buba din unghiul meu de privitor e ca lucrul asta nu prea iese. Tipul e dus cu pluta si atat, nu e nicio complexitate, nimic de descoperit. Cand il auzi cat de des si cu cata emfaza pronunta "moarte" sau "ucis...

Documentarul despre studiourile Ghibli si seniorul Hayao Miyazaki e ca si cum ai face o vizita la mos Craciun acasa si casa lui ar fi in Japonia.  E drept ca l-am vazut pe bucati, dar nu cred ca doar din cauza asta Kingdom of Dreams and Madness mi-a creat stari foarte diferite. Mai intai au fost curiozitatea si bucuria. Stiu ce inseamna animatiile lui Miyazaki si documentarul asta e de la inceput atat de lipit de autor, la locul de munca cu halatul ala alb si acasa, unde isi inchide si deschide multele ferestre, incat nu poti decat sa zambesti si sa-ti freci mainile incantat.  A urmat apoi o parte grava si serioasa - despre productie si presiunea termenelor limita, despre vechi tovarasi de drum si despre orgolii, despre dezastrul de la Fukushima si consecintele sale, despre Japonia si viitor. Aici mos Craciunul nostru isi arata deopotriva adancimea si asprimea. Miya-san  vorbeste mult dupa standardele japoneze si la 70 de ani continua sa-si puna multe intrebar...

Inca un titlu care isi asteapta randul de luni bune. Si ce tratatie! Sunt scenaristi de fictiune care nu sunt in stare sa-si imagineze o poveste atat de bolnava si alambicata precum cea reala, adevarata din The Imposter .  E unul dintre cele mai bine gandite documentare pe care l-am vazut vreodata. Cum lasa fiecare informatie relevanta sa ajunga la spectator la momentul oportun, cum construieste stari si asteptari pe care le rastoarna si le reaseaza, cum se imbogateste cu sensuri neasteptate acumuland din ce in ce mai multa tensiune. Fara sa judece, fara sa minta, dar alunecand tot timpul pe granita binelui sau adevarului. Propunerea initiala - povestea unui tip care decide sa-si asume identitatea unui disparut - mi s-a parut cumva absurda. Ce familie nu-si da seama ca nu are in fata fiul demult pierdut, ci un strain?! Si totusi urmarind The Imposter patrunzi in nuante si subtilitati psihologice care iti schimba radical punctul de vedere. Mai e ceva de remarcat - felul ...

Docu observational despre cum se intampla lucrurile in zona industriei porno cu fete recent trecute de 18 ani. Ceva valva la Sundance .  Cel mai mare plus al lui Hot Girls Wanted e claritatea cu care reda mecanismul: fete cu minte (mai) putina, dornice sa fuga din locsorul parintesc prea stramt sunt momite de banii multi (in termeni reali sume de 10x, 20x mai mari decat ar face servind intr-un restaurant) si luminile colorate ale unui oras miraj alde Miami.  Biletul de avion e platit pentru ele si ce urmeaza le da senzatia unor vedete in devenirea: alegerea unui nume de scena, sedinta foto, conturi de instagram si twitter (am aflat si eu cu ocazia asta ca twitter e cel mai porn permisiv dintre retelele sociale), emotiile primului shoot si visul de a ajunge star - more money, more fame - al industriei porno.  Adevarurile dure sunt ca familia intotdeauna afla, dupa 3 luni fetele nu mai gasesc shoot-uri decat daca sunt dispuse sa accepte chestii hardcore si degr...