Posts

Showing posts from August, 2009

Imaginile mele de la concertul Madonnei

Image
Nu am avut un aparat foto cu mine si chiar daca as fi avut, nu cred ca mi-ar fi iesit mare lucru. Asa ca imaginile mele de la concertul Madonnei sunt in capul meu si se developeaza in cuvinte.


Prima imagine: aparitia. Din locul in care stateam eu Madonna avea 6 centimetri. Cam atat era de mare. Madonna mea de 6 cm incepe agitatia.

A doua imagine: $exualitatea. Pe ecranul din stanga, Madonna, de data asta mult mai mare, exerseaza niste miscari explicite ale bazinului. Imprejurul ecranului e Casa Poporului. Madonna i-o trage Casei Poporului.

Imaginea numarul trei: brand power. Tot publicul are mainile sus si aplauda intr-un ritm constant. O mare de maini. E prima oara cand simt vibratia asta. Pe fundal, pe ecranele mari de pe scena, apar poze cu Michael Jackson. Si o singura concluzie: Michael mort vinde mai bine decat Madonna vie chiar si la un concert al Madonnei.

Ultimul click: scandalul. Gura unui cetatean care huiduie, alaturi de un altul care striga Auschwitz atunci cand Madonna, du…

Funny Games

Image
Recent castigatorul unui Palm d'Or pentru White Ribbon, M. Haneke a intrat in forta in lumea cinematografiei in 1997 cu Funny Games. O pelicula greu digerabila a carei definitie trebuie sa includa cuvinte ca violenta gratuita, alienare, tortura psihologica, sadism si paranoia.



Un film de autor care privit astazi in varianta sa originala - Haneke l-a refacut in 2007 in varianta United States - produce efecte bizare. Ramane socant, plin de tensiune, lent - ca un cadavru care se taraste spre privitor, lucru la care contribuie si lipsa oricarei coloane sonore, cu un mesaj explicat / comprimat in cateva replici - eroul e in fictiune, noi suntem in realitate si in realitate nu te salveaza nimeni sau -  in secventa cu telecomanda - mai vreti? e suficient? Totusi, dincolo de puterea pe care inca o are, filmul a pierdut ceva. Ceea ce se petrece in casa de vacanta a unei familii banale e tragic si dureros, dar parca nu mai e suficient pentru ochiul bolnav al privitorului din zilele noastre.…

Colectia de statusuri (7)

Universul este pervers * Keepin my eyes on the prize * Cand ia 10 pasi de facut, 9 pasi sunt doar jumatatea * Wet fest * Calea minimei rezistente * Vreme de dat la rame * No one says it’s only a game when they’re winning * Meseria e bratara de aur...deci sa lasam munca manelistilor * Sea mood * Daca furi idei de la o persoana se numeste plagiat, daca furi idei de la mai multe persoane se numeste cercetare * Viata e grea, dar noi nu suntem prost * Hamac... plaja...soare...bautura cu pai...viseeee!!! * I put the ‘fun’ in ‘funeral’ * Speciala si deosebita * Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul * The grass is always greener on the other side *

Are We There Yet + Are We Done Yet

Image
Dupa prima seceventa din Are We There Yet stii cu ce ai de-a face - Home Alone in varianta black. De fapt e un Home Alone incrucisat cu Daddy Day Care in varianta single & rappin' cu Ice Cube. Adicatelea un player pune ochii pe o hot mamma si ca sa faca saltul de la just friends la ceva mai carnos ajunge sa fie Mr. Nanny pentru doi plozi. Cliseu? Asa e. O colectie de clisee, articulate mai mult sau mai putin inspirat. Dar undeva pe drumul de 350 de mile care trebuia executat initial cu avionul, apoi cu trenul si la final la bordul luxosului Navigator al lui Ice Cube, pelicula ajunge sa fie amuzanta. Fara pretentii. Si asta pentru ca reuseste sa aduca suficiente faze funny/minut (fpm?) si isi tine ritmul, mai putin vreo 2 momente dedicate corazonului. Asa ca merita o dimineata de weekend. 2 si jumatate din 5, acceptabil.
A doua parte - Are We Done Yet - a fost turnata straight for video. Desi au avut aceleasi nume in distributie, un multi-personaj cu potential, ratat din pacate,…

The Taking of Phelam 1 2 3

Image
O sa va para rau. De banii dati, chiar daca faceti o miercuri orange, cum a fost cazul meu. De timpul pierdut. Puteati vedea orice altceva. Si pe deasupra o sa va si enervati. Pentru ca scenaristii de la The Taking of Pelham 1 2 3 isi bat joc de iq-ul cinefililor. Iar cei care au facut subtitrarea le jignesc limba materna si spiritul de observatie. O bautura - pina colada - devine pentru traducator o pana colada (pana???!!!), iar litri, pluralul de la litru, devine deseori litrii. Cu doi i ca nu sunt 2, sunt 4!


Pelicula lui Tony Scott isi consuma cele mai bune momente intre minutele 1 si 3, adica pe generic. Montaj fain, introducere a personajelor cool. Zici, frate, iese o treaba de aici. Pana la minutul 10 filmul e decent. Seteaza premisa. Nu intelegi tot si nici nu trebuie. Dar dupa primul sfert de ora adulmeci blatul. Intelegi directia, intuiesti motivatiile. Absolut aberante. Poate doar intr-o tara africana un astfel de plot ar putea fi credibil. Pentru restul omenirii - no way! De…

Dou fo sin / Flashpoint

Image
Chinezarie din HK cu Donnie Yen in regia lui Wilson Yip, adica aceeasi combinatie ca la Ip Man.

Suntem pe insula inaintea retrocedarii catre China. O poveste cu 3 frati vietnamezi ajunsi gangsteri care se razboiesc cu triadele locale si sunt urmariti de politie. Politie undercover, politie bad boy motherfu*ker si politie by the book... Crime pe prima ora, action pe ultimele 20 de minute, unde caftelile si impuscaturile se tin lant. Comercial 100%, filmat misto, facut cu oaresce buget, premiat pentru coregrafiile de lupta marca Donnie Yen si cu un final refacut pentru ca varianta initiala (dorita de regizor, aia cu eroul murind) n-a trecut test screening-urile. Usual bullsh*t.






Secretary

Image
Despre Secretary pot sa spun foarte putine lucruri clare.

Cert e ca Maggie Gyllenhaal si James Spader joaca extraordinar si ca filmul din categoria altfel. Daca imdb-ul zice comedy, drama si romance, e doar din cauza ca trebuiau sa completeze campul genre. Nu e nici comedy, nici drama. Sa zicem ca e un romance, un romance altfel. Pelicula e pe alte carari decat cele comerciale, desi afisul ar putea starni imaginatia in directii complet eronate. Nefiind sadic si nici masochist n-am nici cea mai vaga idee cat de aproape de realitate e filmul. Povestea intalnirii si potrivirii dintre o secretara si un avocat, prima masochista, cel din urma sadic, se consuma intre erorile ei intentionate care sa-l faca pe el sa-i administreze pedepse si o declaratie de dragoste ramasa multa vreme fara raspuns. Pentru ca si sadicii au fricile lor. Se pare.



Buletin de Bucuresti si Casatorie cu repetitie

Image
Buletin de Bucuresti e genul de film fleac din perioada comunista. Nu e un termen peiorativ. Detaliez. Fleac pentru ca porneste de la o premisa simpla - fata care a terminat facultatea in capitala are nevoie de un sot de forma pentru a putea sa ramana in oras. Fleac pentru ca vine cu un umor relaxat, din tot felul de situatii si dintr-un cuplu de actori principali care se leaga bine. Plus tot felul de aparitii secundare hilare... Marian Ralea ca Aristid, studentul la engleza cam talamb sau tartorul scos parca din Infern - Draga Olteanu Matei. Fleac fiindca nici nu se chinuie sa se articuleze logic, n-are aceasta pretentie. Sigur ca anii au trecut, panoramarile peste Bucurestiul in plina glorie socialista - blocuri curate, interesectii cu spatii verzi, Ateneul, metroul, Arcul de Triumf sunt intre nostalgic si jenant, dar daca te uiti atent sunt si lucruri neschimbate intre lumea de atunci si cea de azi. De la cele marunte - studentii mancau atunci ca si acum covrigi cu sare - la cele d…

The Hangover / Marea mahmureala

Image
Cu o intarziere remarcabila am ajuns sa vad The Hangover, titlu suprarecomandat de prieteni. Treaba cu Todd Phillips, omul care e responsabil de regie si productie la Marea Mahmureala sta cam asa: omul pur si simplu nu renunta.


A facut Road Trip in 2000 despre niste buddies dintr-un colegiu si dixtractia aferenta, apoi Old School in 2003 despre niste buddies carora le e dor de colegiu si dixtractia aferenta, in 2006 School for Scoundrels in care niste loseri au nevoie de o (re)educare pentru a fi iarsi buddies si a avea dixtractia aferenta... iar in 2009 a venit cu Hangover - despre niste buddies cam looseri care merg pentru petrecerea burlacilor in Vegas. La reteta clasica s-a adaugat un trick simplu, dar eficient, trick-ul Memento. Oamenii se trezesc a doua zi si nu-si mai amintesc ce-au facut. Dovezile apar insa la tot pasul. In baie e un tigru. In portbagaj un chinez. Plus un bebelus, o masina de politie, Mike Tyson, o nunta stil Vegas, o strip*euza... intelege toata lumea restul…

Filmele din concediu - partea 2

Image
Te uiti la afis, te uiti la promo si intri la film. Big mistake! Pare o comedie romantica cu un catelus simpatic. Nu e. Cei doi ajung sa aiba 3 copii, cainele imbatraneste si moare. Mai intra cineva? Ma-ndoiesc. Ar trebui inventat un semn special pe langa rating-ul cna. Un MC - moare cainele. Serios. E foarte emotionant, dar ar trebui sa existe o forma de avertizare. Dincolo de asta, Marley and Me inseamna cateva chestii: in primul rand e dovada ca Owen Wilson e un actor-varza. In al doilea ca Jennifer Aniston a luat parte la proiect cu un mesaj scris all over her face: Look, Brad, look what you missed. Uneori am senzatia ca ea insasi a stablit pozitia camerei ca zambetul sa-i fie mai alb, formele mai apetisante, iar scena cu ea in piscina cu copiii in brate... 2much. De evitat.

Kung fu set piece cu cateva elemente comice la inceput, dar pe o scena istorica dramatica: China ocupata de Japonia. Scolile de kung fu din Sho Fan, altadata animate de antrenamente si provocari, au fost lasate…