DMovieblog

Cuminte. Asta e atributul cel mai potrivit pentru ecranizarea dupa Oscar Wilde din 2009. Ben Barnes e o alegere mediocra. N-are forta sa duca in spate incarcatura personajului sau, iar Colin Firth - un actor din categoria jos palaria de atatea ori - e vizibil retinut aici. Oliver Parker - regizorul lui Dorian Gray - nu se aventureaza nicaieri, nu paseste nici spre filozofie, nici spre erotism, nici macar nu se aseaza adanc in drama. Pana si aerului victorian, in conditiile unui buget rezonabil,  ii lipseste o spectaculozitate asteptata . Rezultatul e un film digerabil, dar pe care l-ai uitat deja la momentul end credits-urilor. 2 din 5, modest in my book si intrebarea: Cum ar fi aratat filmul pe mana unui Tom Tykwer ?

In 1966 originalul Gambit ii aducea impreuna pe Michael Caine , Shirley MacLaine si Herbert Lom . In 2013 remake-ul pus pe hartie de fratii Coen , dupa o telenovela de casting ce i-a mai inclus pe Hugh Grant , Sandra Bullock ,  Jennifer Aniston  sau  Ben Kingsley , a ajuns la o formula minunata: Colin Firth in rolul unui evaluator de arta british, frustrat si neindemanatic, Cameron Diaz in rolul unei texance excentrice (e un pleonasm?) cu radacini de familie potrivite si Alan Rickman in rol de mogul atotstiutor cu o fixatie pe impresionisti. Tripleta asta e punctul forte al noului Gambit. In rest... da, plotul e banalut, parca necopt suficient. Da, totul se intampla mereu asteptat, chiar si twistul de final pe care filmul il serveste nu poate salva impresia generala modesta. Si da, sunt multe momente de umor la care cel mult schitezi un zambet in coltul gurii, nimic mai mult. Dar la naiba daca sarmul lui Firth, a carui eleganta chiar si cand umbla fara pantaloni...