DMovieblog

Am fost baiat cuminte si le-am vazut pe toate. N-am fost insa foarte cuminte, asa ca pe unele nu le-am vazut legal. In ordine cronologica:  Mad Max: Fury Road in cinema la inceputul verii m-a dat pe spate.  The Martian in cinema in toamna a venit sub asteptari. Bridge of Spies tot in cinema in iarna a fost mult sub asteptari.  Apoi, pe cai neortodoxe, pe  Spotlight l-am gasit ok-ish,   Room m-a naucit, The Big Short m-a luat peste picior si mi-a servit un dus rece intr-o combinatie excelenta, pe The Revenant l-am gasit tot excelent, iar Brooklyn mi se pare in plus in lista contenderilor la Oscar.    Pe gustul meu  Mad Max: Fury Road- ul ar fi castigator. Dar cred ca membrii Academiei vor merge pe ceva mai recent in memoria lor, cu mai multa greutate, cel putin aparenta, si impins tare de promovarea unui studio mare. Nu m-as supara deloc daca Oscarul il iau Big Short  (Paramount) sau Revenant -ul (Fox). Cel din ...

In 2011 cand am vazut Margin Call -ul lui J.C Chandor m-am plans de aerul lui metal-sticla-nu intelegi nimic din cifre. 5 ani mai tarziu vine acest  Big Short care ma ia peste picior - vrei sa intelegi? Ia o explicatie de la Margot Robbie intr-un cada plina de spuma...  Cel mai important e ca  Big Short functioneaza. Intelegi cat de cat mecanismele mumbo-jumbo (vezi pariurile pe pariuri facute pe alte pariuri), intelegi fundamentul lacom si prost, intelegi dimensiunile la care se intampla lucrurile si motivele rezistentei sistemului care nu are voie sa cada. E un moment genial si infiorator cand personajul lui Steve Carell realizeaza ca a short -uit fix ceea ce banca sub umbrela careia lucra avea in portofoliu. Echivalentul romanesc al lui "a-ti fura singur caciula" .   Cocktail cu efecte neobisnuite: Big Short te ia peste picior, dar devine pana la final un dus rece ca gheata. 4 din 5, excelent in my book.