DMovieblog

Jobs cu Ashton Kutcher a fost un biopic grabit, cumintel, mediocru. Scos repede pe piata, la niciun an si jumatate de la moartea domnului Apple, s-a dovedit un film cumva nedrept si pentru personaj, si pentru cinematografie – liniar si fara subtilitate. In tandem-ul Sorkin scenarist – Boyle regizor era clar de la inceputul noului proiect biografic ca lucrurile vor sta altfel.  Si Steve Jobs se aseaza in cu totul alte coordonate. Sorkin scrie dialoguri excelente mai mereu, iar atunci cand are pe mana un perfectionist razbunator si freak control zburda pur si simplu printre replici destepte. Undeva pe la inceputul filmului, explicandu-i asistentei lui buna la toate cat de importanta este punctualitatea, Steve Jobs puncteaza: Coach lands on the runway at the exact same time as first class . E in nuce chintesenta personalitatii sale si filosofia sa de business. In oglinda si rasturnat, la finalul filmului, acelasi personaj e dispus sa-si lase auditoriul sa astepte atata ...

The Reader are din start pentru mine handicapul distributiei. Nu-mi place Ralph Fiennes si nici Kate Winslet nu mi-e prea draga. Sunt prea pretiosi pentru gustul meu. Primele 40 de minute din Reader sunt prea lente, iar povestea de dragoste a unui adolescent cu o femeie matura cu accent pe sex, Winslet cu nurii la vedere desigur, si lectura... nu mi-a spus aproape nimic. Si mai departe filmul ramane o drama inerta, desi recunosc ca prezenta tipului la procesul in care afla ca ea a fost un gardian al lagarului de la Auschwitz aduce cateva momente in care rotitele incep sa ti se invarta in cap. Finalul insa e la fel de necomestibil ca debutul. Un soi de refuz la spalarea pacatelor unei biete rotite a mecanismului malefic denumit nazism... Prea putin accent pe issue-urile morale, prea mult pe niste personaje aproape golase... Nominalizare la Oscar pentru cel mai bun film irosita.        2 din 5, modest in my book.