DMovieblog

L-am asteptat mult si bine. Fara sa-l compar in vreun fel cu primul sezon - e mai bine sa te gandesti la ele nu ca sezoane, ci ca produse diferite - True Detective sezonul 2 nu trece pentru mine testul pilotului. E dezamagitor ca e foarte multa expozitiune, multa expozitiune lenesa - din aia care iese pe gura personajelor. Momentul cu tatal-guru si fiica venita (pentru ce de fapt?) in vizita este definitia pentru ce sa nu pui intr-un script.  Apoi vin niste personaje - 4 la numar - care trebuie introduse toate in prima ora. Lucrul asta se intampla fara surprize, fara profunzimi, fara subtilitati. Chiar si secretele din dulap sunt lasate sa se intrevada. Si da, sunt personaje nasoale, gaunoase - unul din ele zice sententios in chiar primele secvente - I welcome judgement - dar nicaieri nu capata din partea mea vreo forma de curiozitate, interes sau atasament.  Atena si Antigona? Pe bune?!? Si sa nu ma pornesc despre Vince Vaughn. Cred ca si producatorii regreta acum d...

La 4 ani dupa ce expulza temporar doi mafioti entry si mid level In Bruges , britanicul McDonagh executa o alta manevra cinematografica, de data asta concentrandu-si actiunea in Mecca cinematografiei - L.A. Si cum sa faca britanicul daca nu pe desteptul? Nu mai stiu cand am vazut ultima oara un film care sa fie atat de constient, aproape la fiecare doua replici, despre el insusi ca e un film, doar un film si totusi UN film. Pozitia femeii, aglomerarea unui shoot out, cum e cu tiparele s.a.m.d. McDonagh face si desface, pana la un punct surprinzator, firele lui narative cu un exces de demonstrativitate, inclusiv de violenta fizica, ce aminteste de unchiasu' american Tarantino. De la momentul din care si-a jucat toti... sa zicem valetii de romb :) filmul ramane un pic pe uscat, dar cand ii ai pe Christopher Walken, Woody Harrelson si Colin Farrell - omul asta merita o discutie separata despre cat de bun si cat de rau poate fi de la un rol la altul - nici ca iti mai trebuie altce...

2 gangsteri in vizita de lucru. Plus 126 de fuck-uri inghesuite in 107 minute de film. Medie de 1,18 pe minut. Plus un pitic care cand prizeaza cocaina viseaza la o conflagratie mondiala intre albi si negri. Plus o gravida care tine cu tupeu un hotel. Plus o localnica care da tzepe turistilor impreuna cu un ex-prieten-ul ei skinhead cam papagal. La cei doi principali se adauga sefu' al mare care vine dupa ei. Plus un oras special. Totul la pachet cu o fundita de Craciun, niste pistoale si ceva pumni. Cam asta e reteta lui In Bruges de Martin McDonagh (un soi de verisor de gradul 2 de-al lui Guy Ritchie ), un tip cunoscut la mama lui pentru piesele de teatru aflat la debut cu un lung metraj. Cuplu Gleeson / Farrell e potent si aparitia tarzie si neasteptata a lui Ralph Fiennes completeaza bine castul, pelicula e amuzanta si ingenioasa - se rastoarna de cateva ori si cu un pic de miez, dar nu prea mult ca sa nu ti se aplece...  3 si jumatate din 5, foarte bu...