DMovieblog

In timp ce ma uitam la Marcella am aflat despre Line of Duty pe care internautii il cotau si mai bine. Zis si facut: am dat play ! Si ce surpriza! O mini-serie britanica - 5 ore primul sezon, 6 ore sezonul 2 - brici de sus pana jos. Englezii nu sunt ce-i mai vandabili actori din lume, dar au o scoala de actorie excelenta si alegerile de cast ale producatorilor sunt de multe ori incantator de curajoase. Iar in Line of Duty actoria capata o greutate speciala fiindca tot show-ul e gandit intr-o serie de partide de poker sub forma de interogatorii. O echipa de politisti care ancheteaza politsti suspectati de coruptie. Bend cops.    Show-ul se mai sprijina si pe un script brici. Albul pare ca devine gri si negru, doar ca se curete iar, in vreme ce noi straturi in nuante discutabile se adauga permanent. Ca spectator esti mereu in asteptare, mereu in garda. Si asta fara vreun glont tras. Pentru ca majoritatea politstilor britanici nu poarta arme de foc.  Nu am acces...

8 parti de british detective crime drama cu iz scandinav care au rulat anul acesta pe ITV . Se gasesc pe Netflix . De bine: serialul are esenta - unul dintre personaje ii spune Marcellei "It's all about crossing that line... Well, you know". E o replica plina de miez pentru el, un criminal in serie, pentru ea si pentru noi. Nu si pentru restul detectivilor din incapere care habar n-au ca vreme de jumatate de serie Marcella se ocupa nu doar cu descoperirea unor dovezi, ci si cu ingropatul altora de teama ca ea insasi ar putea fi o criminala. Twisted stuff.  Si tot  twisted sunt toate personajele - o colectie inepuizabila - devine dificil la propriu sa le tii pe toate in cap si sa le urmaresti ramificatiile, dar ce colectie! Iar Anna Friel - interpreta Marcellei - este absolut wooow! Planuiesc sa fac niste capturi si sa revin pe aceasta tema.  De rau: sunt inca intrebari ramase fara raspuns si nu-s deloc putine. Fie scenaristii s-au aruncat un pic prea departe ...

Crime drama  clasic produs de BBC  care, pe fundalul aglomerat al Irlandei de Nord, urmareste jocul de-a prinselea intre un inspector-femeie ( Gillian Anderson ) si un criminal in serie care are drept tinta femeile ( Jamie Dornan ).   Pe alocuri tot felul de dedesubturi specific irlandeze care nici macar nu se inchid ca-lumea in povestea mare strica partial experienta sezonului 1 din  The Fall . Ceea ce e insa fascinant la serial, dincolo de traditionalul  cat & mouse,  este abordarea franca a sexualitatii feminine si punerea ei fata in fata cu rigiditatea machista, dogmatismul religios si pseudo-moralitatea. Se intampla subtil si distilat, dar pentru cei care sunt in stare sa citeasca printre si peste randuri - lucrurile sunt acolo.

Mel Gibson comeback 10 ani au trecut de cand Mel G a ramas fara boii de la bicicleta. Dar pare-se ca odata cu Hacksaw Ridge i s-au sters pacatele. Filmul are parte reactii pozitive unanime si lumea se inghesuie iarasi sa-l reprezinte pe regizor/actor.  Emma Stone lift off Buzz-ul lui La La Land tot creste, iar Emma Stone are parte si de o coperta retro - eu am avut un  feeling de Audrey Hepburn privind-o - pentru Vogue .  Scripted series... more, more, more Am mai scris despre apetitul pentru fictiune care creste, creste si nu se mai opreste. Dar graficul asta face cat o mie de cuvinte. 

Arata grozav - ca si filmari mi se pare cel mai reusit sezon de pana acum si spun asta dupa cat de des am pus stop cadru. Coloana sonora e la fel de buna ca intotdeauna. Si intotdeauna mi s-a parut bestiala. Iar Cillian Murphy , well ... e perfect. Plus aerul de nebunie rusa - decadenta si in exil (vezi clipul de mai jos) - ajuta... E cel mai hard core sezon de pana acum.    Dar e si cel mai slab sezon de pana acum ca si scriitura. Fara sa dau spoilere de niciun fel zic doar ca multe din aparitiile fresh din sezon (minus partea rusa) sunt sub nivelul obisnuit, povestea nu curge la fel de bine si cateva momente cheie nu ating varfurile primelor 2 sezoane. Cumva serialul si-a dus personajele intr-un univers prea sus & prea incurcat... BBC a anuntat deja ca va mai face 2 sezoane. 

Work place sitcom difuzat pe NBC produs de si cu America Ferrera . Un ansamblu de personaje dintre care nu lipsesc overachiever -ul asiatic,  seful idiot si bizar, tipa cu atitudine de politist care face o pasiune pentru baiatul frumusel nou angajat... Plus un negru in scaunul cu rotile atotstiutor. Tema numarul 1 de atac e corectitudinea politica. Si Superstore face treaba ok la capitolul asta. A doua tema de atac e prostia si a treia e lenea. Aici insa lucrurile sunt asa si asa. Produsul nu e suficient rafinat si uneori vrea ca spectatorului sa-i pese de personaje, desi in majoritatea timpului le ia peste picior. Chestie dificil de facut. M-am oprit dupa 3 episoade. Neeext, please!

Primele 2 episoade vazute dintr-un produs BBC dupa John le Carre cu Tom Hiddleston si Hugh Laurie . Sunt anglofil cand vine vorba de produse tv, dar Night Manager e un miss pentru mine. Si nu pentru ca nu si-ar lua timp - baiatul bun ajunge in tabara baiatului rau abia spre finalul episodului 2, cu o actiune care te plimba din Egiptul lui Mubarak cazand de la putere si pana in Elvetia inghetata - ci pentru ca nu ma face sa cred in niciunul din personajele serialului. Baiatul bun e prea bun, iar cel rau n-are sare si piper. Si dezvoltarea actiunii se zbate intre superficial si sablon.  Pas pentru mine.

Primul episod a fost apa de ploaie, dar am mers mai departe pentru ca toata suflarea internautica bate toba sus si tare cum ca restul seriei e mult mai buna. Dupa inca 2 episoade m-am dat lasat pagubas - pentru mine nu e. Structura show-ului inseamna sa puna in opozitie inocenta, bunatatea si optimismul lui Kimmy (ramasa asa dupa ce ani de zile a trait intr-un buncar...) cu tot ce inseamna New York-ul - o familie de bogatani vanitosi, un vecin de apartament gay si cu vise de celebritate, hoti, neprietenosi, ghivece care pica din cer si tot asa. Problema mea e ca personajul lui Kimmy imi ridica prea mult glicemia, in vreme ce tot restul mi se pare neconvingator si subtirel. E drept ca nici nu sunt mare consumator de sitcom. Pas.

Serial british bine cotat despre un orasel dat peste cap, mai bine zis cu poalele-n cap, dupa ce un pusti e gasit mort pe plaja.  Am vazut primele 3 episoade si m-am oprit. Pentru ca perspectiva urmaririi a 2 sezoane plus a asteptarii unui al treilea ce va urma trebuie intretinuta cu mai mult si cu mai bine decat in Broadchurch . Viteza cu care aflam secretele comunitatii e enervant de inceata, faptul ca spectatorii stiu inaintea detectivilor lucruri intareste si mai mult senzatia de lentoare - hai, baietii detectivi, ne miscam si noi mai cu talent ... Iar apoi secretele in sine - vezi alibiul adulter nedivulgat - sunt apa de ploaie.  Fara sare si piper pentru mine . Next please!

M-am chinuit sa termin pilotul de la Bloodline , l-am vazut pe cel de la Jessica Jones fara sa am niciun interes pentru ce se intampla mai departe. Aseara dupa ce l-am vazut pe cel de la River  nu mai aveam rabdare sa dau play urmatorului episod.  Hooked! Stiu, stiu, am mai zis-o de o mie de ori: britanicii sunt meseriasi! Dincolo de socul initial al lui River - primele 3 personaje care intra in scena au peste 50 de ani, la Hollywood asta deja facea ca scriptul sa aterizeze in cosul de gunoi - ai pana la final totul setat perfect - personaje, story, atmosfera. Personajul principal e unul cu multe straturi pe bune.  Stellan Skarsgard e actorul perfect pentru asta: daca ii dai un personaj pozitiv poate pune ceva intunecat in el numaidecat, daca ii dai un personaj negativ are intotdeauna o urma de lumina adaugata... Story-ul pilotului e genial pentru ca aseaza intr-o oglinda perfecta cele 2 cazuri ale lui River - unul in care detectivul alearga sa ucida pe cin...

Nu ma omor dupa supereroi, dar astept Suicide Squad -ul. Pe principiul asta am zis sa incerc  Jessica Jones . Nu mai zic ca domnita Krysten Ritter are ceva-ul ei.  Degeaba. Inteleg toata miza personajului - femeia supererou, supereroina care a renuntat la puteri, femeia abuzata, femeia care face fix ce vrea ea de la bautura la barbati. Si da, Netflix face o mutare buna cu JJ,  genul de produs nebagat in seama de jucatorii traditionali, dar cu priza la un public tinerel. Dar pe mine nu m-a agatat. E prea multa politica in spate - si simti asta - si totul devine cumva prea studiat din acelasi motiv. Nu mai e timp pentru restul personajelor care raman golase si nici pentru o poveste care sa surprinda in vreun fel.  Pas pentru mine. 84/104/2015 .

N-a fost nevoie de mai mult de un episod pentru mine si Bloodline . No click there.  Ritmul de melc poate satisface amatorii de soap opera si cam atat. Personajele si relatiile lor... plictisitoare. Fratele oaie neagra, yaaawn!  Ok, locatiile de filmare sunt faine, dar asta nu tine prea mult de foame.  Deci nu. 83/104/2015.

Serial de comedie creat de Aziz Ansari, cu Aziz Ansari.  Poate nu cel mai bun show din lume, dar cu siguranta un candidat la categoria "cel mai onest" .  Am facut un tur de forta cu primele 4 din cele 10 episoade disponibile pe Netflix. Asa cum ii zic si titlul si afisul - Aziz e un minoritar indian, tanar  & single , un first generation  care incearca sa-si gaseasca drumul - personal si profesional.  Ce imi place la show e ca e atat cat e, nu se chinuie, nu forteaza. Nu sacrifica personajele de dragul comediei si nici nu tine mortis sa inghesuie comedie inauntru. Are un aer natural simpatic. In plus aduce teme importante in discutie - despre rasa, etnie, sexualitate - dar aici aluneca repede in ceva usor de anticipat si gros tezist.     No hit , dar watchable . 

Acum cativa ani am citit despre proiectul Miss Fisher's - pe atunci pe ultima suta de metri inainte de inceperea filmarilor - si mi-a atras atentia. Promitea 2 lucruri: povesti detective old school si un personaj principal feminin si feminist.  Nu l-as fi cautat, uitasem complet de el, dar Netflix mi l-a impins in fata. Dar ca sa vedeti cat de bine individualizat fusese in mintea mea si ce executie buna de afis in termeni de recunoastere si promisiuni asumate - l-am recunoscut instantaneu. Si am dat play . Regula clasica - primele 2 episoade.  Melbourne, 1920, atmosfera de epoca prinsa fain - interioare dichisite, exterioare cat sa iti respire ochiul, costume si frizuri de acolo. Nu zic eye candy , dar pentru un produs facut Down Under, eu n-am avut experiente prea bune cu fictiunea lor, surprinzator. Ploturile detective  sunt mai degraba modeste, dar, si e un mare dar aici, nu pe asta pune accent serialul. Ci pe onorabila Miss Fisher, o femeie venita de la L...

Recent Netflix a facut un anunt despre cand devine un serial adictiv pentru spectatori. Nu a spus ce metodologie a folosit - imi imaginez ca au pus cap la cap doua informatii: dupa al catelea episod spectatorul vede intreg sezonul (o corelatie statistica simpla) si cand pattern-ul de vizionare capata un aspect regulat (aici e nevoie de un pic de finete calitativa cata vreme pattern-urile pot fi destul de diferite). Daca pentru Derek s-ar calcula acest lucru sunt sigur ca ar fi vorba de episodul 2.  Primul episod e o introducere moale - niste personaje bizare si un loc de care comedia sta departe deobicei - un azil de batrani si populatia acestuia. Umor britanic si executie de mokumentar. Ricky Gervais intr-o aparitie atipica. Dar in buna traditie a testului pilotului revazuta - adica sa vad nu primul, ci primele doua episoade dintr-un serial - am avut parte de o surpriza. Serialul capata in episodul 2 un adversar comic antipatic - birocratul in plin avant de taiere de cos...

Am vazut primele doua episoade din Jane the Virgin , nominalizat prin diverse locuri la categoria best comedy si sus pus pe listele multora in materie de comedie. Cum e? Desperate Housewives   pe pastile latino .   Not for me .  Tot ce inseamna universul unei telenovele - lumea bogata si lumea... obisnuita (doar nu aratam saracii Americii, nu?), personaje-formula gen mala mujer si imbarligaturi neverosimile intre ele, plus un plot care avanseaza din secret absurd in si mai secret si mai absurd... Totul invartit foarte repede ca sa nu ai timp sa te gandesti la ceva si mermelit de un VO care iti reaminteste in permanenta ce si cum de parca publicul tinta ar suferi de pierderi de memorie sau n-ar fi in stare sa adune 1 si cu 1.  Un set glue imposibil de inghitit pentru mine - o inseminare artificiala nu s-ar putea intampla niciodata asa - multa superficialitate si tone de clisee. Daca si-ar asuma asta si ar fi o parodie, ceva  over the top , n-ar fi ra...

Primul produs original Netflix hecho en Mexico . Uitandu-ma la el... mi se parea facut din acelasi aluat - personaje, umor & teme atinse - cu Nosotros los Nobles . Si, ce sa vezi, e facut de aceeasi echipa de productie si  cu o parte din acel cast. Am vazut primele 2 episoade, dar nu o sa merg mai departe. Pentru ca una e sa dai 90 de minute unei povesti care trebuie sa se inchida si alta sa arunci 10 ore peste bord. Club de Cuervos nu e rau, dar lejeritatea lui - de la personaje si mize  - si umorul cam rerefiat nu-l transforma intr-un must see . Iar in materie de seriale asta caut. 65/104/2015.

Banuiesc ca pentru danezi o profa care fumeaza in buda elevilor citind relaxata mascarile de pe pereti e precum Shameless -ul la britanici. Pentru mine e apa de ploaie. Serialul, bine cotat la mama lui unde a ajuns la sezonul 3, are un personaj principal feminin gandit sa sparga tiparele. Doar ca totul in privinta lui pare facatura, nu crezi mai nimic din ce vezi sau auzi. La fel si intamplarile pe care le simti cusute cu ata alba. Si daca in pilot treaba arata atat de subtire, nici ca vreau sa merg mai departe.  Pas la profa de daneza din motive de subtirime si transparenta. 55/104 pe 2015.

Fiind vorba de 6 ore plus inca 6, cele 2 sezoane de Peaky Blinders par mai degraba o miniserie cu un punct de discontinuitate temporala - cei 2 ani departare intre primul si cel de-al doilea sezon. La capatul a 12 ore vazute pe nerasuflate ar fi cateva chestii de zis. Personajul central poate fi plin de defecte ingrozitoare - poate fi un criminal, o bruta, un salbatic, dar daca ii dai cateva calitati care-l fac mai Om decat adversarii sai - gen atasamentul pentru familie sau respectul pentru sexul opus - atunci sunt toate sansele ca spectatorul sa se lipeasca emotional de el. Thomas Shelby e un Godfather de Birmingham. Acelasi trecut militar dupa care a rezultat un dosar laudativ si amintiri deloc placute (e adevarat ca aici se pedaleaza mult pe asta fata de Godfather), aceeasi situatie in care fratele mai mic e mai abil intelectual si preia fraiele afacerilor de familiei, aceeasi ascensiune marcata de sange si planuri bine gandite ca pe o tabla de sah. Aceeasi obsesie pentru a ...