DMovieblog

Jobs cu Ashton Kutcher a fost un biopic grabit, cumintel, mediocru. Scos repede pe piata, la niciun an si jumatate de la moartea domnului Apple, s-a dovedit un film cumva nedrept si pentru personaj, si pentru cinematografie – liniar si fara subtilitate. In tandem-ul Sorkin scenarist – Boyle regizor era clar de la inceputul noului proiect biografic ca lucrurile vor sta altfel.  Si Steve Jobs se aseaza in cu totul alte coordonate. Sorkin scrie dialoguri excelente mai mereu, iar atunci cand are pe mana un perfectionist razbunator si freak control zburda pur si simplu printre replici destepte. Undeva pe la inceputul filmului, explicandu-i asistentei lui buna la toate cat de importanta este punctualitatea, Steve Jobs puncteaza: Coach lands on the runway at the exact same time as first class . E in nuce chintesenta personalitatii sale si filosofia sa de business. In oglinda si rasturnat, la finalul filmului, acelasi personaj e dispus sa-si lase auditoriul sa astepte atata ...

Pare sa fie anul personajelor feminine in proces de maturizare pentru cinefilul din mine. Dupa frantuzescul Bande de filles - excelent in autenticitatea sa - si inaintea lui Lumea e a mea - fata de care am aceeasi asteptare - a fost zilele trecute randul britanicului Fish Tank .  Facut in 2009 de Andrea Arnold (script si regie) cu o performanta multi-premiata a debutantei Katie Jarvis - o sa pun cateva cadre ale ei care-ti raman in cap mult timp dupa vizionare - si prezenta lui Michael Fassbender dinainte de a atinge celebritatea hollywoodiana.  Adolscenta rea de gura, dar cu suflet mare, si mix-ul de evenimente printre care o auditie, un cal al unui tigan si barbatul mamei sale care o conduc spre maturizare. O maturizare inevitabila si cumva fortata. Poate cele mai bune "ultimele 20 de minute" ale unui film pe care le-am vazut de multa vreme incoace. Gesturi extreme care iti rastoarna in cascada enotiile vizavi de personaje si cateva piese care inchid simbolic...

Am vazut 12 Years a Slave cu intarziere, dar pe bune - adica intr-o sala de cinema, nu pixelat si inghesuit pe un ecran mai mare sau mai mic de acasa. Concluzia mea: sfasietor, fara sa fie lacrimogen. In ultimele saptamani am auzit tot felul de idiotenii despre 12 Years a Slave ...   Prima: iarasi un film cu si despre sclavi! Nu ca ar conta asta, poti face un milion de filme pe acelasi subiect, vezi Holocaustul, dar lista filmelor cu si despre sclavie in Statele Unite nu e nici macar atat de numeroasa. Wikipedia listeaza undeva la 30 de titluri, iar cand printre ele se numara Lincoln sau Django Unchained... Apoi, ar trebui sa conteze daca filmul aduce ceva nou - in materie de poveste si/sau realizare. Si la capitolul asta 12 Years sta foarte bine: perspectiva negrului liber, artist, rapit si aruncat in sudul sclavagist nu am mai vazut-o in alta parte, iar Steve McQueen vrea sa simti cat mai de aproape totul, dar stie sa-ti lase si spatiu/timp cat s...

Sau inca o dovada ca votul popular de pe imdb nu are nicio relevanta pentru mine. La 5.8 din 10 ar fi trebuit sa ocolesc The Counselor , dar Ridley Scott , duzina de actori cu staif si cateva recomandari ale prietenilor m-au (a)dus in sala. Concluzia dupa vizionare: R Scott are coaie si, spre deosebire de Savages -ul lui Oliver Stone de anul trecut care se ducea prin balarii atacand cumva acelasi subiect si din aceleasi unghiuri, Counselor isi face mult mai bine treaba. O poveste brutala cand e vorba de business-ul drogurilor si amuzant cinica cand vine vorba de moralitate. Pe alocuri sexos memorabil - vezi Diaz facand sex cu un Ferrari, pe alocuri neinspirat - vezi freza lui Bardem . Un pic cam prea impanat cu metafore si vorbe de duh, un pic lungit spre final, dar la totale bine asezat pe stare moment de moment, salbatic si puternic.  Fassbender meserias. Si doua citate, unul din deschiderea filmului, celalalt de la final: Truth has no temperature  si Grief is worth...

Dupa nenumarate esecuri in a aduce jocurile video pe marele ecran Ubisoft si Regent incearca o maniera diferita de lucru. Producatorul de jocuri video francez nu mai e dispus sa se lase 100% pe mana studiourilor cinematografice. Risca sa-si strice marfa. Iar Hollywood-ul accepta interferentele, mai ales cand ele vin dintr-o zona profi, cu ochii pe slanina (a se citi veniturile si fanii) din podul industriei gaming. Jocurile video sunt pentru Hollywood la fel de apetisante ca benzile desenate. Si aici apare J ean-Julien Baronnet , omul plecat de la sefia EuropaCorp , compania lui Luc Besson , care se implica direct in proiectele Assassin's Creed si Splinter Cell . De exemplu la nivel de distributie unde J-JB a obtinut semnaturi pentru rolurile principale pentru cele doua proiecte de la Michael Fassbender , respectiv Tom Hardy . Scenariile vor fi lucrate de oameni experimentati si  J-JB va avea un cuvant de spus inclusiv in procesul de productie in conditiile in care fil...