Noah
Sau mai bine spus Noah dupa Aronofsky pentru ca regizorul scenarist vine, pe langa cartea Genezei din Biblie, si cu personaje, situatii sau destine imaginate acolo unde Vechiul Testament nu e deloc generos cu detaliile.
E o alegere desteapta cand i se adauga extra greutate povestii. Poate parea ciudat ca momentul Arca lui Noe sa aiba nevoie de asa ceva, dar dincolo de cheia sa majora, apocaliptica, filmul, chiar si in tratamentul lui Aronofsky, are hibe serioase la nivel de personaj. Poate cel mai castigate sunt feministele. Sotia lui Noah e mai prezenta si mai implicata, o schimbare majora fata de directia obedientei sterse din Vechiul Testament. Restul personajelor inca ies prea putin in relief. Mai exista un demarcaj ecologic al povestii, mult ingrosat pentru gustul meu. Rostul lui pare sa fie o paralela intre atunci si acum in mintea spectatorului, un soi de Wall-E rasturnat in timp. Efectul? Acelasi ca la Wall-E, adica nul. Alte cateva tablouri de lupta aduc mai degraba cu atmosfera si stilul unui Lord of the Rings, o senzatie mai putin dorita, cu atat mai mult cu cat povestea Genezei inclusa in film are ceva originalitate vizuala.
Cast-ul functioneaza bine. Russell Crowe secondat de Jenniffer Conelly duc unde trebuie momentele de high drama, Anthony Hopkins - aratat ca ursul in tot felul de Thor-uri - isi gaseste aici un loc mai bun ca sa respire actoriceste cum ii place.
3 din 5, bun, fara insa sa iasa cu adevarat in evidenta. 23/104/2015.
E o alegere desteapta cand i se adauga extra greutate povestii. Poate parea ciudat ca momentul Arca lui Noe sa aiba nevoie de asa ceva, dar dincolo de cheia sa majora, apocaliptica, filmul, chiar si in tratamentul lui Aronofsky, are hibe serioase la nivel de personaj. Poate cel mai castigate sunt feministele. Sotia lui Noah e mai prezenta si mai implicata, o schimbare majora fata de directia obedientei sterse din Vechiul Testament. Restul personajelor inca ies prea putin in relief. Mai exista un demarcaj ecologic al povestii, mult ingrosat pentru gustul meu. Rostul lui pare sa fie o paralela intre atunci si acum in mintea spectatorului, un soi de Wall-E rasturnat in timp. Efectul? Acelasi ca la Wall-E, adica nul. Alte cateva tablouri de lupta aduc mai degraba cu atmosfera si stilul unui Lord of the Rings, o senzatie mai putin dorita, cu atat mai mult cu cat povestea Genezei inclusa in film are ceva originalitate vizuala.
Cast-ul functioneaza bine. Russell Crowe secondat de Jenniffer Conelly duc unde trebuie momentele de high drama, Anthony Hopkins - aratat ca ursul in tot felul de Thor-uri - isi gaseste aici un loc mai bun ca sa respire actoriceste cum ii place.
Comments