Peaky Blinders: cateva constatari la capatul sezonului 2

Fiind vorba de 6 ore plus inca 6, cele 2 sezoane de Peaky Blinders par mai degraba o miniserie cu un punct de discontinuitate temporala - cei 2 ani departare intre primul si cel de-al doilea sezon. La capatul a 12 ore vazute pe nerasuflate ar fi cateva chestii de zis.

Personajul central poate fi plin de defecte ingrozitoare - poate fi un criminal, o bruta, un salbatic, dar daca ii dai cateva calitati care-l fac mai Om decat adversarii sai - gen atasamentul pentru familie sau respectul pentru sexul opus - atunci sunt toate sansele ca spectatorul sa se lipeasca emotional de el.

Thomas Shelby e un Godfather de Birmingham. Acelasi trecut militar dupa care a rezultat un dosar laudativ si amintiri deloc placute (e adevarat ca aici se pedaleaza mult pe asta fata de Godfather), aceeasi situatie in care fratele mai mic e mai abil intelectual si preia fraiele afacerilor de familiei, aceeasi ascensiune marcata de sange si planuri bine gandite ca pe o tabla de sah. Aceeasi obsesie pentru a "curata" parte din business. Aceeasi relatie complicata cu familia - mai ales cu partea ei feminina, acelasi destin implacabil al singuratatii.

O linie narativa romantica ridica enorm o saga de genul asta. Grace in sezonul 1 si May in sezonul 2 asta fac. Sigur ca sunt ancorate in povestea gangsterilor, dar dezvaluie laturi necunoscute altfel ale eroului. 

Cateva replici bine scrise iti raman in cap: 




 Sountrack-ul cool.




Peaky fuckin' Blinders!

Comments

Popular posts from this blog

Sieranevada: posterul romanesc si cel francez

Le tout nouveau testament

Box office Romania 6-12 februarie 2017