Mad Max: Fury Road
Planuisem sa-l vad saptamana viitoare convins de trailerul pe gustul meu. Razgandit dupa ce am vazut primele voturi pe imdb - popularul la 9.3 si meta-ul la 90. Pasare rara, pofta mare, rezulta chiul de la birou intr-o zi de vineri.
Cum e? Exact cum l-ai vrea. Mad Max: Fury Road e un film cu coaiele la el. Desi e un postapocaliptic dominat de portocaliu pe timp de zi si albastru (sunt barbat, iertati-mi cromatica rudimentara) pe timp de noapte - adicatelea frumusel pentru ochiul spectatorului - MM isi arata clasa atunci cand nu sacrifica nicio secunda senzatia de dezolare.
Auzita in gura lui Tom Hardy "Hope is a mistake. If you can't fix what's broken, you'll go crazy", dar mai ales reconfirmata de ceea ce traiesti in timpul vizionarii. De la evenimente foarte mici pana la plot luat cu totul poti spera atat de putin pentru eroii din film... Si totusi tocmai pentru ca e atat de putina speranta te agati de ea cu disperare si te ghemuiesti in scaun asteptand.
Alergatura pe ecran e totala, nebuneasca - coregrafiile sunt la nivelul celui mai cu staif film asiatic vazut vreodata (pentru mine ala e standardul suprem in materie), dar chiar si din goana fierataniilor George Miller stie sa puncteze - genial in privinta unor detalii, personajele si universul din care ele fac parte. Daca personajele principale au un schimb de priviri cat o mie de cuvinte fix la momentul care trebuie, secundarii sunt o colectie de freaksi de pus in rama.
Nu am mai asteptat un al doilea film dintr-o serie cu atata nerabdare de la Lord of the Rings incoace, nu am vazut ceva care sa livreze atat de mult si bine in propriul sau regim de asteptari de la Adventures of Tin Tin incoace. 5/5, senzational in my book.
24/104/2015.
Cum e? Exact cum l-ai vrea. Mad Max: Fury Road e un film cu coaiele la el. Desi e un postapocaliptic dominat de portocaliu pe timp de zi si albastru (sunt barbat, iertati-mi cromatica rudimentara) pe timp de noapte - adicatelea frumusel pentru ochiul spectatorului - MM isi arata clasa atunci cand nu sacrifica nicio secunda senzatia de dezolare.
Auzita in gura lui Tom Hardy "Hope is a mistake. If you can't fix what's broken, you'll go crazy", dar mai ales reconfirmata de ceea ce traiesti in timpul vizionarii. De la evenimente foarte mici pana la plot luat cu totul poti spera atat de putin pentru eroii din film... Si totusi tocmai pentru ca e atat de putina speranta te agati de ea cu disperare si te ghemuiesti in scaun asteptand.
Alergatura pe ecran e totala, nebuneasca - coregrafiile sunt la nivelul celui mai cu staif film asiatic vazut vreodata (pentru mine ala e standardul suprem in materie), dar chiar si din goana fierataniilor George Miller stie sa puncteze - genial in privinta unor detalii, personajele si universul din care ele fac parte. Daca personajele principale au un schimb de priviri cat o mie de cuvinte fix la momentul care trebuie, secundarii sunt o colectie de freaksi de pus in rama.
Nu am mai asteptat un al doilea film dintr-o serie cu atata nerabdare de la Lord of the Rings incoace, nu am vazut ceva care sa livreze atat de mult si bine in propriul sau regim de asteptari de la Adventures of Tin Tin incoace. 5/5, senzational in my book.
24/104/2015.
Comments