The Pervert's Guide to Ideology
Am dat intamplator peste afisul asta si mi-am zis trebuie neaparat sa vad ce se ascunde in spatele lui. The Pervert's Guide to Ideology e un film-prelegere de peste 2 ore in care Slavoj Zizek te nauceste cu asocierile, referintele si explicatiile sale. Surprinzator, amuzant si extenuant.
Evident ca habar n-aveam cine este Slavoj Zizek. Aparitia sa fizica - un om masiv, imbracat ca si cum urmeaza sa puna umarul la o munca fizica serioasa, cu mustata si barba - m-au dus cu gandul la un marxist de moda veche. Ceea ce s-a si dovedit a fi. Partial. Pentru ca Zizek e si filosof, om de cultura, psihanalist lacanian si un showman care, pe langa logoreea alimentata de o minte faina, comunica dand din maini si din picioare si imprumutand din postura si gesturile personajelor cinematografice despre care vorbeste.
Nu sunt nici marxist, nici nu mi-am batut capul cu Lacan, dar cateva dintre observatiile lui Zizek asupra realitatii sociale si asocierile lui intre cinema si ideologie, desi aparent departe de adevar, sunt atat de bine conturate si expuse incat e greu sa nu ii dai dreptate. Poate din cauza ca tipul vorbeste cu un patos cuceritor sau poate pentru ca reuseste sa anestezieze spiritul critic cu paralele lui surprinzatoare. Singura buba - tot acest arsenal pus la bataie m-a facut sa gafai dupa 90 de minute, iar restul docu-lui pana la 120/130 minute l-am vazut intr-o stare leguminoasa.
Un plus important vine si din partea regizoarei Sophie Fiennes. Mai intai ca il lasa sa se desfasoare in voie pe Zizek si apoi ca reuseste cateva reproduceri ale unor decoruri din filmele disecate de acesta unde filosoful apare intr-o camuflare simpatica. 3 din 5, bun in my book.
Evident ca habar n-aveam cine este Slavoj Zizek. Aparitia sa fizica - un om masiv, imbracat ca si cum urmeaza sa puna umarul la o munca fizica serioasa, cu mustata si barba - m-au dus cu gandul la un marxist de moda veche. Ceea ce s-a si dovedit a fi. Partial. Pentru ca Zizek e si filosof, om de cultura, psihanalist lacanian si un showman care, pe langa logoreea alimentata de o minte faina, comunica dand din maini si din picioare si imprumutand din postura si gesturile personajelor cinematografice despre care vorbeste.
Nu sunt nici marxist, nici nu mi-am batut capul cu Lacan, dar cateva dintre observatiile lui Zizek asupra realitatii sociale si asocierile lui intre cinema si ideologie, desi aparent departe de adevar, sunt atat de bine conturate si expuse incat e greu sa nu ii dai dreptate. Poate din cauza ca tipul vorbeste cu un patos cuceritor sau poate pentru ca reuseste sa anestezieze spiritul critic cu paralele lui surprinzatoare. Singura buba - tot acest arsenal pus la bataie m-a facut sa gafai dupa 90 de minute, iar restul docu-lui pana la 120/130 minute l-am vazut intr-o stare leguminoasa.
Un plus important vine si din partea regizoarei Sophie Fiennes. Mai intai ca il lasa sa se desfasoare in voie pe Zizek si apoi ca reuseste cateva reproduceri ale unor decoruri din filmele disecate de acesta unde filosoful apare intr-o camuflare simpatica. 3 din 5, bun in my book.
Comments