Micul si falsul razboi din jurul Simonei Halep
Am citit zilele astea pe facebook mai multe postari si articole care deplangeau faptul ca ziaristi habarnisti, politicieni avizi de poze, televiziuni care fac politica sau circ in loc sa faca televiziune si oameni obisnuiti care pana ieri nici nu auzisera de Simona Halep vorbesc cu aplomb, analizeaza si emit pareri despre ea si jocul ei.
Da, asa e! Stiti ceva? Grow up!
Asta e lumea in care traim - performanta aduce notorietate, performanta extraordinara aduce statutul de vedeta. E valabil oriunde si oricand in lume. Daca nici acum Simona n-ar fi pe buzele tuturor, ar fi mai bine? Sigur ca toti incearca sa traga pentru ei - ziaristii vor sa fie cititi, politicienii votati, televiziunile urmarite in masa, oamenii de pe strada sa arate ca sunt la curent cu evenimentele. Functioneaza la fel de fiecare data. Toti vor sa se "lipeasca" intr-un fel de performantele mari, e o asociere care "ii ridica". De ce tin mai multi nemti cu Bayern Munchen decat cu TSV Munchen? De ce se vand tricourile echipei mai bine dupa ce echipa castiga un trofeu? De ce viseaza copiii acum sa fie ca Nadal sau Djokovic si nu ca Federer? Tot mecanismul asta psihosocial, universal valabil, e cu atat mai isteric atunci cand vorbim de romani. Un popor sufocat in negativ si derizoriu zi de zi si care, prin reflex, trebuie sa ia cand si cand cate o gura mare de oxigen pozitiv. Olimpicii la chimie, gimnastele, un medic inventator/cercetator genial. Aceeasi poveste.
Dar nu asta m-a facut sa scriu. Am citit si chestii mai nasoale. Gen "ne-au confiscat-o pe Simona", "eu ma trezeam noaptea si ma uitam la meciurile ei in 2012 si aveam si discutii in familie...". Acestora din urma le recomand o ora de terapie, le-ar putea fi utila. Simona Halep e tot Simona Halep. Puteti sa va uitati la ea la fel ca inainte. Puteti vorbi despre ea la fel ca inainte. Ce s-a schimbat? Dar nu-mi pot imagina cum Simona Halep apartine altcuiva decat ei insasi. N-a fost a unora, nu e altora. Nu e a tuturor, nu e a noastra. Simona Halep e a ei.
Da, asa e! Stiti ceva? Grow up!
Asta e lumea in care traim - performanta aduce notorietate, performanta extraordinara aduce statutul de vedeta. E valabil oriunde si oricand in lume. Daca nici acum Simona n-ar fi pe buzele tuturor, ar fi mai bine? Sigur ca toti incearca sa traga pentru ei - ziaristii vor sa fie cititi, politicienii votati, televiziunile urmarite in masa, oamenii de pe strada sa arate ca sunt la curent cu evenimentele. Functioneaza la fel de fiecare data. Toti vor sa se "lipeasca" intr-un fel de performantele mari, e o asociere care "ii ridica". De ce tin mai multi nemti cu Bayern Munchen decat cu TSV Munchen? De ce se vand tricourile echipei mai bine dupa ce echipa castiga un trofeu? De ce viseaza copiii acum sa fie ca Nadal sau Djokovic si nu ca Federer? Tot mecanismul asta psihosocial, universal valabil, e cu atat mai isteric atunci cand vorbim de romani. Un popor sufocat in negativ si derizoriu zi de zi si care, prin reflex, trebuie sa ia cand si cand cate o gura mare de oxigen pozitiv. Olimpicii la chimie, gimnastele, un medic inventator/cercetator genial. Aceeasi poveste.
Dar nu asta m-a facut sa scriu. Am citit si chestii mai nasoale. Gen "ne-au confiscat-o pe Simona", "eu ma trezeam noaptea si ma uitam la meciurile ei in 2012 si aveam si discutii in familie...". Acestora din urma le recomand o ora de terapie, le-ar putea fi utila. Simona Halep e tot Simona Halep. Puteti sa va uitati la ea la fel ca inainte. Puteti vorbi despre ea la fel ca inainte. Ce s-a schimbat? Dar nu-mi pot imagina cum Simona Halep apartine altcuiva decat ei insasi. N-a fost a unora, nu e altora. Nu e a tuturor, nu e a noastra. Simona Halep e a ei.
Comments