Breaking Bad, probabil cel mai bun serial drama ever
Am trecut de jumatatea sezonului 4, pare-mi-se cel mai bun de pana acum, si Br Ba ramane placere pura. Cum stiu asta? Simplu, vreau sa vad mai mult, dar in acelasi timp imi vine sa-i las timp sa se aseze mai bine in mine.
Jocul asta de-a "mai mult, dar mai putin" e dovada cea mai buna ca serialul tinde catre perfectiune.
Ce-l face atat de bun? In primul rand faptul ca scenaristii aplica mai mult decat regula lui "show, don't tell", aplica un soi de "everything you show must seriously matter, now or later, plus NEVER tell". "Economia" asta de cuvinte aduce dupa sine o focalizare aparte pe starile prin care trec personajele, pe care le descoperi si pe care le traiesti ca spectator in paralel. Pentru asta Br Ba isi ia cat timp vrea, cat timp are nevoie. Nu e nimic grabit, nimic fortat, totul se umfla si desumfla intr-o maniera atat de fina incat te lipeste pur si simplu de ecran. Exista o grija aparte pentru backstory-uri, perfect integrate pe firul narativ principal si introduse la momentul oportun. Rezultatul e o imbogatire, cum rar se poate vedea, a personajelor si o profunzime, inclusiv a personajelor introduse pe parcurs, care nu e mai prejos de uimitoare. Timpul serialului se dilata sau se comprima la randul sau intr-o maniera extrem de eficienta.
Chiar atunci cand un personaj aluneca parca spre prea mult alb sau prea mult negru, mana invizibila a scenaristilor are grija sa-l readuca intr-o zona gri, de autenticitate umana, fata de care te raportezi aproape inevitabil ambivalent. Pe rand fiecare personaj devine cel mai iubit si cel mai detestat din serial. Si in privinta felului in care e filmat Br Ba "sufera" de aceleasi calitati: cadre gandite meticulos pentru forta lor simbolica, unghiuri si lumini care sustin in permanenta ce se petrece pe ecran la nivel de stare, prim planuri cu care isi studiaza personajele fix in acele momente de presiune totala. Coloana sonora - aceeasi potriveala organica cu corpul povestii.
Gandit inteligent, scris abil, rabdator cu el insusi, inspirat in toate cele si mai ales curajos. Curajos sa ia un drum al sau si sa nu abdice de la el. Asta face din Br Ba probabil cel mai bun serial drama ever.
Ce-l face atat de bun? In primul rand faptul ca scenaristii aplica mai mult decat regula lui "show, don't tell", aplica un soi de "everything you show must seriously matter, now or later, plus NEVER tell". "Economia" asta de cuvinte aduce dupa sine o focalizare aparte pe starile prin care trec personajele, pe care le descoperi si pe care le traiesti ca spectator in paralel. Pentru asta Br Ba isi ia cat timp vrea, cat timp are nevoie. Nu e nimic grabit, nimic fortat, totul se umfla si desumfla intr-o maniera atat de fina incat te lipeste pur si simplu de ecran. Exista o grija aparte pentru backstory-uri, perfect integrate pe firul narativ principal si introduse la momentul oportun. Rezultatul e o imbogatire, cum rar se poate vedea, a personajelor si o profunzime, inclusiv a personajelor introduse pe parcurs, care nu e mai prejos de uimitoare. Timpul serialului se dilata sau se comprima la randul sau intr-o maniera extrem de eficienta.
Chiar atunci cand un personaj aluneca parca spre prea mult alb sau prea mult negru, mana invizibila a scenaristilor are grija sa-l readuca intr-o zona gri, de autenticitate umana, fata de care te raportezi aproape inevitabil ambivalent. Pe rand fiecare personaj devine cel mai iubit si cel mai detestat din serial. Si in privinta felului in care e filmat Br Ba "sufera" de aceleasi calitati: cadre gandite meticulos pentru forta lor simbolica, unghiuri si lumini care sustin in permanenta ce se petrece pe ecran la nivel de stare, prim planuri cu care isi studiaza personajele fix in acele momente de presiune totala. Coloana sonora - aceeasi potriveala organica cu corpul povestii.
Gandit inteligent, scris abil, rabdator cu el insusi, inspirat in toate cele si mai ales curajos. Curajos sa ia un drum al sau si sa nu abdice de la el. Asta face din Br Ba probabil cel mai bun serial drama ever.
Comments