Orange is the New Black
Am rezistat 5 episoade cu noul serial produs pentru Netflix. Orange is the New Black e ca si cum ai lua Desperate Housewives si le-ai duce la inchisoare. Nu la puscarie, la inchisoare. Diferenta e esentiala pentru ca mintea lui Jenji Kohan lucreaza intr-o zona relativ aseptica si cumva simpatica. Dupa primele 3 episoade - perioada de adaptare a eroinei si razboiul de infometare al ei cu Red - cel mai dur lucru din serial e genericul de start care se scurge pe piesa "You've Got Time" a Reginei Spektor.
Undeva pe fundal ironia la adresa sistemului judiciar si penitenciar transpira - totul e in permanenta afectat de taierile bugetului federal, iar OITNB are alte cateva atuuri: face o radiografie cu spectru larg, ce-i drept cam fardata, Americii feminine, actritele joaca misto de la A la Z, dialogurile au intotdeauna prospetime.
Dar all in all e prea multa naivitate si superficialitate. Aerul frust de la debut dispare repede si ce ramane de fapt e un grup de femei cu barfe, mici rautati si portii din ce in ce mai serioase de emotie. Inclusiv un love story intre o prizoniera hispanica obeza si un gardian timid cu biletele lasate pe la buda. Prea putin indraznet pentru gusturile mele.
Undeva pe fundal ironia la adresa sistemului judiciar si penitenciar transpira - totul e in permanenta afectat de taierile bugetului federal, iar OITNB are alte cateva atuuri: face o radiografie cu spectru larg, ce-i drept cam fardata, Americii feminine, actritele joaca misto de la A la Z, dialogurile au intotdeauna prospetime.
Dar all in all e prea multa naivitate si superficialitate. Aerul frust de la debut dispare repede si ce ramane de fapt e un grup de femei cu barfe, mici rautati si portii din ce in ce mai serioase de emotie. Inclusiv un love story intre o prizoniera hispanica obeza si un gardian timid cu biletele lasate pe la buda. Prea putin indraznet pentru gusturile mele.
Comments