Iron Lady / Doamna de fier


Am scris despre Iron Lady pe 27 aprilie 2012 pentru procinema.ro.

The Iron Lady: femeia fata in fata cu istoria

Se imparte in prea multe directii, petrece exagerat de mult timp in prezentul senil al lui Margaret Thatcher si nu musca cu adevarat nicaieri. Dar performanta lui Meryl Streep e demna de figura politica pe care o interpreteaza.

Al doilea biopic care ajunge in cinematografele romanesti dupa J.Edgar-ul lui Clint Eastwood din februarie, The Iron Lady, are putine sanse sa atraga un volum mare de spectatori. O biografie a unei figuri politice a Regatului Unit nu e cel mai puternic stimulent pentru publicul nostru. Chiar si beneficiind de aureola de Oscar, Meryl Streep a fost recompensata pentru a treia oara in cariera cu o statueta pentru rolul lui Margaret Thatcher, filmul ajunge suparator de tarziu la noi in cinema si asta intr-un an in care febra Oscarurilor s-a simtit oricum anemic la box-office. Marturie stau cifrele marunte obtinute de The Artist (aproximativ 15.000 de spectatori) si amanarea/anularea aducerii lui Hugo, celalalt mare castigator la cea mai recenta gala de la Kodak Theatre. 

Phyllida Lloyd, regizoarea succesului de casa in Marea Britanie Mamma Mia!, si scenarista Abi Morgan, un nume atasat de proiecte sonore precum Shame sau Sex Traffic, isi dau mana pentru un portret totalmente si deliberat laudativ, cu o nuanta feminista in subsidiar. In demersul lor, cele doua o apuca pe mai multe cai fara sa reuseasca ca pana la final sa le aduca la un numitor comun. Nu stiu nici acum daca am urmarit un film despre femeia Margaret Thatcher sau omul politic supranumit cu o caldura ruseasca Doamna de fier. Cert e ca pentru o cariera longeviva si controversata, filmul se cam ineaca in merite, calitati si reusite. Protestele de strada – montaje reale din acele vremuri – nu fac decat sa-i intareasca pozitia, lumea politica musteste de barbati mici si slabi. Victoriile stralucesc chiar si atunci cand ele au fost si inca sunt disputate (vezi razboiul din insulele Falkland). Infrangerile lipsesc, defectele sunt imposibil de sesizat – poate mai putin o inclinatie nevinovata spre paharul de tarie.

Nimic inafara de batranete nu intineaza portretul Doamnei de fier. Dar pana si senilitatea varstei a treia si halucinatiile sotului iubit (Dennis Thatcher in interpretarea lui Jim Broadbent este pata de culoare jucausa din viata lui Margaret) sunt un pretext pentru a dovedi curajul si determinarea femeii in lupta cu demonul singuratatii. Punand filtrul informational pozitiv, The Iron Lady ramane captiv in cusca unui film mereu prudent.

Ceea ce ridica puternic pelicula e interpretarea oferita de Meryl Streep. Recunoscuta pentru felul in care intra in pielea personajelor pe care le joaca, Streep se autodepaseste iarasi si e complet absorbita in rol. Daca n-as fi stiut ca e ea, nu sunt sigur ca as fi recunoscut-o. In plus, fata de J.Edgar unde imbatranirea personajelor a fost o reala problema, aici cabina de machiaj a functionat perfect in a o transforma pe Streep in cea care si-a trait viata sub deviza: One’s life must matter. 3 din 5, bun in my book.



Iron Lady poster

Comments

Popular posts from this blog

Sieranevada: posterul romanesc si cel francez

Le tout nouveau testament

Box office Romania 6-12 februarie 2017