Ali Zaoua, prince de la rue

Ieri de la serviciu am vrut sa postez cateva cuvinte despre Ali Zaoua. Pur si simplu nu-mi veneau. Acum sunt acasa. Tot nu-mi vin. Ce cuvinte sa asezi in pagina cand vine vorba de 4 copii care cersesc, fura, trag aerul din punga cu lipici si viseaza la insule cu doi sori in care dainuie fericirea absoluta. Pelicula marocana trasa in Casablanca (da, Casablanca are si cladiri moderne, parcuri aerisite, vile de lux, dar si mizerie, saracie si inghesuiala), castigatoare de tot felul de premii, spune o poveste mai trista decat ai banui. Comparatia cu Cidade de Deus e exagerata. Ali Zaoua e un copil la varsta la care altii merg la gradinita, la fel ca si amicii sai care dorm sub niste cartoane in port. Nu e o lume la fel de violenta ca cea din favela braziliana. Aici cel mai rau dintre rai e un surdo-mut cu multe cicatrici pe fata, dar nu vezi nicaieri pistoale sau droguri. Si tocmai lipsa adrenalinei adanceste la maxim tristetea. Spre final regizorul scenarist lasa cadrele sa se lungeasca cu chipurile celor mai buni prieteni veniti sa-si ia ramas bun de la printul lor. Greu de dus.