Avatar, ultimul pe 2009

Mi-ar fi placut sa inchid anul cu Imaginariumul lui Terry Gilliam pe care il astept de atata amar de vreme... Ar fi fost cireasa de pe tortul meu, sunt singur, dar cum distribuitorii nu s-au inteles, cel mai asteptat film pentru mine in 2009 o sa ajunga pe ecranele noastre... in 2010. Las insa lamentarile pentru ca am avut cu ce sa inchid anul. Un alt titlu de categoria grea. Hiperasteptatul - Cameron l-a pritocit vreme de vreo 10 ani, megadiscutatul - jocul video a aparut inaintea filmului, ultratehnologizatul... si cel mai sigur pariu la Oscar pentru cel mai bun film la editia ce sta sa vina... doamnelor si domnilor... AVATAR. L-am vazut la Cinema Pro cu ochelari Real D (aud tot felul de lucruri despre cum se vede la Imax, la mallul X sau Y). Mie mi s-a parut ca a aratat al naibii de bine. De fapt cu asta am ramas dupa vizionare. Cu un univers de senzatii vizuale, auditive si kinestezice. Toata creatia Pandorei (de la forme de relief, la animale si tot ce inseamna Nav'i) e spectaculoasa si nemaiintalnita. Cinematografie jos palaria. Dincolo de asta se afla insa o poveste si un mesaj. Si aici treaba nu mai e asa roz. De la Mel Gibson care striga disperat "freedom" in Braveheart la Jake Sully si al sau "this is our land" am vazut povestea asta spusa de un milion de ori intr-un milion de feluri. Nimic nou. Iar mesajul... jumatate ecologist - jumatate pacifist e o frectie la picior de lemn. Mancam gogosica la cinema, mergem si visam frumos acasica, iar a doua zi avem puterea sa facem ce-am facut si pana acum - sa continuam sa fim cea mai distructiva specie.