Steve Jobs

Jobs cu Ashton Kutcher a fost un biopic grabit, cumintel, mediocru. Scos repede pe piata, la niciun an si jumatate de la moartea domnului Apple, s-a dovedit un film cumva nedrept si pentru personaj, si pentru cinematografie – liniar si fara subtilitate. In tandem-ul Sorkin scenarist – Boyle regizor era clar de la inceputul noului proiect biografic ca lucrurile vor sta altfel. 




Si Steve Jobs se aseaza in cu totul alte coordonate. Sorkin scrie dialoguri excelente mai mereu, iar atunci cand are pe mana un perfectionist razbunator si freak control zburda pur si simplu printre replici destepte. Undeva pe la inceputul filmului, explicandu-i asistentei lui buna la toate cat de importanta este punctualitatea, Steve Jobs puncteaza: Coach lands on the runway at the exact same time as first class. E in nuce chintesenta personalitatii sale si filosofia sa de business. In oglinda si rasturnat, la finalul filmului, acelasi personaj e dispus sa-si lase auditoriul sa astepte atata vreme cat el are de citit un eseu al fiicei lui. Si aceasta transformare personala, nicidecum intreaga, dar al naibii de fina si surprinzatoare, habar n-am si cat de adevarata, e construita via ceea ce se intampla in spatele scenei inainte cu cateva minute de lansarea a trei dintre produsele gandite de Steve Jobs. 

Sunt trei tururi de forta cu tic-tac-ul bine setat in mintea spectatorului, cu o avalansa de personaje ale carora relatii cu Jobs variaza de la personal la profesional, cu explozii de adrenalina si tenisune. Boyle stie exact ce vrea de la Fassbender si Winslet, actorii executa perfect. Iar realizarea pe de-a intregul ei cred ca i-ar fi placut lui Steve Jobs. Daca nu pentru felul in care e portretizat aici, macar pentru eleganta in care a fost gandit pana la cel mai cele mai mici detalii. 




Cumva nedrept lasat pe dinafara la niste categorii de Oscar. 4 din 5, excelent in my book.



Comments

Popular posts from this blog

Man in the High Castle

Rogue One: A Star Wars Story