My TIFF15: duminica
Stirile de dimineata: Realul a luat UCL-ul la penalty-uri, yuck!, Warriors au castigat in Oklahoma si forteaza un Game 7 inapoi in Oakland, good, iar in Olanda vulturii sunt antrenati sa "rezolve" dronele sturlubatice. Cum ar fi sa avem nevoie de specii disparute ca sa invingem robotii din viitor?
Mic dejun in Piata Unirii. Cu de toate si pe indelete. Iarasi n-am program de filme comun cu tovarasii mei de masa. Aflu ca palanet inseamna placinta. Nu alerg la filmul lui Sarunas Bartas, nu cred ca duc 6 intr-o zi, asa ca pana la 14:00 merg in Parcul Central. Motai in amestecul de romana, maghiara si italiana cu Churchill in brate. Start cu...
Welcome to Norway
Foarte proaspat, dar deja apreciat de publicul nordic la festivalul din Goteborg. Intotdeauna cand vad comedie in selectiile TIFF-ului incerc sa ajung. Mai intai pentru ca aici ajung putine comedii, apoi pentru ca rareori am iesit dezamagit. S-ar putea ca intre astea 2 lucruri sa fie o legatura de cauzalitate. Orisicum, Welcome to Norway nu face exceptie, e o comedie actuala pe tema refugiatilor, un rasu'-plansu' cu colti incorecti politic ce puncteaza solid si permanent diferenta intre cine suntem si cine ne place sa credem ca suntem. Imi aminteste de Parada, vazut tot la TIFF, acum niste ani. La final niste aplauze generoase, primele auzite de mine la finalul unei proiectii de anul asta. 3 si jumatate din 5, foarte bun in my book.
Vizavi de Casa Studentilor e o cantina. Nasoala - o stiu de anii trecuti, dar redecorata - nu ma pacaleste pe mine! E insa singura mea sansa sa mananc ceva pana incepe urmatorul film. Risc si.. esec total. In spelunca, ii zic asa din cauza gustului, nu a look-ului, intra sa-si ia cafea Levente Molnar. Sau cel putin asa cred eu, ca era Levente Molnar. Pe care daca l-as fi vazut anul trecut, n-as fi stiut de unde sa-l iau. In fine, iesesi traverseaza direct, fara sa stea la vreunul din cele doua semafoare necesare pentru o traversare legala. Ies si traversez la fel ca el. Nascut si crescut in Bucuresti.
The Wolfpack
Sau Haita. Documentar care mi-a aparut de atatea ori pe radar incat sta de ceva vreme pe lista mea de filme de vazut. Multipremiat. Lower East Side, New York. Fratii Angulo, 6 la numar, au primit nume sanscrite si au fost tinuti in casa de un tata jumatate profet, jumatate speriat de orasul in care traieste. Au crescut, au invatat despre lume din filme si si-au exprimat emotiile refacand secvente din ele. Intim, incredibil si pozitiv. 4 din 5, excelent in my book.
Pe drumul spre Cercul Militar constat ca la Alpin 57 e coada mai mare decat la Betty Ice. Un indiciu ca la Cluj e ceva fundamental gresit cu gustul pentru inghetata. N-am timp sa aprofundez, urmeaza 3 filme in 6 ore.
Film Kteer Kbeer
Sau Very Big Shot. Sau Lovitura ca-n filme. In sectiunea Focus Liban. Jumatate action crime cu narcotraficanti, jumatate comedie film in film nascuta la intersectia dorintei lui Ziad de a-si transporta marfa cu instinctele sale cinematografico-politice. Las la o parte schimbarea majora de ton, pentru mine nici ea nu e digerabila, dar plotul are niste gauri prin care incep sa vad urmatorul film si asta ar trebui sa zgarie creierii oricarui calator. 2 si jumatate din 5, acceptabil in my book. Lumea e incantata, urmeaza un q&a cu regizorul, iar eu fug la propriu sa prind...
Boi neon
Sau Neon Bull. Din Brazilia. Multipremiat peste tot in lume. E suficient sa vad title card-ul filmului, prima incadratura si culorile - filmul asta o sa-mi placa. Are o imagine faina, rabdarea la montaj a fost perfect dramuita, iar portugheza susura melodios si familiar incat nu e nevoie sa citesc subtitrarea decat rareori. O poveste despre viata unor vacari nomazi si visele lor neasteptate. 3 si jumatate din 5, foarte bun. Realismul brazilian vine la pachet cu un final sexual care mi se pare ca dureaza prea mult. Poate din cauza ca trebuie sa ajung din scurt la...
Anomalisa
Inchiderea mea de gala cu animatia lui Charlie Kaufman, prima rated R ever nominalizata la Oscar. Un subiect pe care l-am mai vazut explorat - middle age, middle class intr-o gaura existentiala, dar cu twist special aici. Nu fac spoilere, dar las un indiciu: eroul filmului se cazeaza la hotelul Fregoli. Publicul reactioneaza la momentele cu o tusa comica construite intr-o cheie familiara - gen lupta eroului nostru cu apa calda de la dus. Gandite insa ca supape necesare pentru o drama greu de dus in rest. 3 si jumatate din 5, foarte bun in my book.
Am 3 ore si jumatate de somn in fata pana la avionul de intoarcere. TIFF-ul meu e gata.
Mic dejun in Piata Unirii. Cu de toate si pe indelete. Iarasi n-am program de filme comun cu tovarasii mei de masa. Aflu ca palanet inseamna placinta. Nu alerg la filmul lui Sarunas Bartas, nu cred ca duc 6 intr-o zi, asa ca pana la 14:00 merg in Parcul Central. Motai in amestecul de romana, maghiara si italiana cu Churchill in brate. Start cu...
Welcome to Norway
Foarte proaspat, dar deja apreciat de publicul nordic la festivalul din Goteborg. Intotdeauna cand vad comedie in selectiile TIFF-ului incerc sa ajung. Mai intai pentru ca aici ajung putine comedii, apoi pentru ca rareori am iesit dezamagit. S-ar putea ca intre astea 2 lucruri sa fie o legatura de cauzalitate. Orisicum, Welcome to Norway nu face exceptie, e o comedie actuala pe tema refugiatilor, un rasu'-plansu' cu colti incorecti politic ce puncteaza solid si permanent diferenta intre cine suntem si cine ne place sa credem ca suntem. Imi aminteste de Parada, vazut tot la TIFF, acum niste ani. La final niste aplauze generoase, primele auzite de mine la finalul unei proiectii de anul asta. 3 si jumatate din 5, foarte bun in my book.
Vizavi de Casa Studentilor e o cantina. Nasoala - o stiu de anii trecuti, dar redecorata - nu ma pacaleste pe mine! E insa singura mea sansa sa mananc ceva pana incepe urmatorul film. Risc si.. esec total. In spelunca, ii zic asa din cauza gustului, nu a look-ului, intra sa-si ia cafea Levente Molnar. Sau cel putin asa cred eu, ca era Levente Molnar. Pe care daca l-as fi vazut anul trecut, n-as fi stiut de unde sa-l iau. In fine, iesesi traverseaza direct, fara sa stea la vreunul din cele doua semafoare necesare pentru o traversare legala. Ies si traversez la fel ca el. Nascut si crescut in Bucuresti.
The Wolfpack
Sau Haita. Documentar care mi-a aparut de atatea ori pe radar incat sta de ceva vreme pe lista mea de filme de vazut. Multipremiat. Lower East Side, New York. Fratii Angulo, 6 la numar, au primit nume sanscrite si au fost tinuti in casa de un tata jumatate profet, jumatate speriat de orasul in care traieste. Au crescut, au invatat despre lume din filme si si-au exprimat emotiile refacand secvente din ele. Intim, incredibil si pozitiv. 4 din 5, excelent in my book.
Film Kteer Kbeer
Sau Very Big Shot. Sau Lovitura ca-n filme. In sectiunea Focus Liban. Jumatate action crime cu narcotraficanti, jumatate comedie film in film nascuta la intersectia dorintei lui Ziad de a-si transporta marfa cu instinctele sale cinematografico-politice. Las la o parte schimbarea majora de ton, pentru mine nici ea nu e digerabila, dar plotul are niste gauri prin care incep sa vad urmatorul film si asta ar trebui sa zgarie creierii oricarui calator. 2 si jumatate din 5, acceptabil in my book. Lumea e incantata, urmeaza un q&a cu regizorul, iar eu fug la propriu sa prind...
Boi neon
Sau Neon Bull. Din Brazilia. Multipremiat peste tot in lume. E suficient sa vad title card-ul filmului, prima incadratura si culorile - filmul asta o sa-mi placa. Are o imagine faina, rabdarea la montaj a fost perfect dramuita, iar portugheza susura melodios si familiar incat nu e nevoie sa citesc subtitrarea decat rareori. O poveste despre viata unor vacari nomazi si visele lor neasteptate. 3 si jumatate din 5, foarte bun. Realismul brazilian vine la pachet cu un final sexual care mi se pare ca dureaza prea mult. Poate din cauza ca trebuie sa ajung din scurt la...
Anomalisa
Inchiderea mea de gala cu animatia lui Charlie Kaufman, prima rated R ever nominalizata la Oscar. Un subiect pe care l-am mai vazut explorat - middle age, middle class intr-o gaura existentiala, dar cu twist special aici. Nu fac spoilere, dar las un indiciu: eroul filmului se cazeaza la hotelul Fregoli. Publicul reactioneaza la momentele cu o tusa comica construite intr-o cheie familiara - gen lupta eroului nostru cu apa calda de la dus. Gandite insa ca supape necesare pentru o drama greu de dus in rest. 3 si jumatate din 5, foarte bun in my book.
Am 3 ore si jumatate de somn in fata pana la avionul de intoarcere. TIFF-ul meu e gata.
Comments
Recomand trecerea dumneavoastra fie la note 1-10, fie la procentaje, asemenea celor care va copiaza, Rotten Tomatoes.
In ciuda acestei scapari, voi continua sa va savurez postarile.